Arheologii au dezgropat, în 2020, săbii uimitoare, pumnale și alte arme, care au oferit noi informații din trecutul omenirii.
Săbiile antice, pumnale bogat elaborate sau piese de artilerie timpurie sunt o parte dintre armele antice descoperite în 2020 care spun povestea violenței din trecut. Aceste descoperiri acoperă sute de mii de ani de istorie umană, variind de la epoca de gheață până la epoca medievală. Vă prezentăm câteva dintre cele mai impresionante arme care au ieșit la iveală în 2020.
Un băț de vânătoare, măsurând 64,5 centimetri în lungime, a fost descoperit într-un sit din nordul Germaniei, potrivit unui studiu publicat în aprilie în revista Nature Ecology & Evolution. Având o vechime de peste 300.000 de ani, bățul a fost folosit la vânătoare de către Homo heidelbergensis, o specie dispărută.
Obiectul era aruncat spre animale mici de pradă, precum iepuri, lebede și rațe, cu scopul de a le răni sau omorî.
Potrivit Universității din Tübingen, Homo heidelbergensis a folosit, de asemenea, sulițe și lănci lungi pentru a vâna. Majoritatea acestor arme din lemn au dispărut demult, însă situl german Schöningen păstrează exemple excepționale ale acestei vechi tradiții de vânătoare.
O sabie veche, considerată inițial ca datând din perioada medievală, s-a dovedit a avea în realitate o vechime de aproximativ 5.000 de ani, ceea ce a făcut-o una dintre cele mai vechi săbii găsite vreodată.
Arma simplă a fost văzută în muzeul mănăstirii San Lazzaro degli Armeni, de pe o mică insulă cu același nume din Laguna Venețiană, în nordul Italiei.
Vittoria Dall’Armellina a observat că deși sabia era etichetată ca având doar câteva sute de ani vechime, arăta mult mai mult ca o armă din epoca bronzului decât un artefact medieval.
Ea și colegii ei arheologi au analizat sabia și au descoperit că a fost realizată dintr-un aliaj de cupru-arsenic la începutul epocii bronzului, acum aproximativ 5.000 de ani. Sabia provine din Anatolia, în prezent estul Turciei, unde au fost inventate pentru prima dată astfel de obiecte de luptă.
Un culegător de ciuperci din Republica Cehă s-a lovit în primăvară, în timp ce se afla într-o pădure, de o bucată de metal interesantă care ieșea din sol.
Roman Novák și-a dat seama că era lama unei sabii și a început să sape. A descoperit nu numai sabia, ci și un topor de bronz. Mânerul sabiei era decorat cu sculpturi delicate circulare și în formă de semilună.
Arheologii de la Muzeul Silezia din apropiere au examinat artefactele și au afirmat că ar proveni din epoca bronzului, acum aproximativ 3.300 de ani.
Nu era clar de ce sabia a ieșit la iveală în mijlocul pădurii. O explicație ar fi ploile abundente din primăvară care au spălat suficient pământ pentru a o face vizibilă pentru prima dată în mii de ani.
Arheologii cred că în zonă ar putea descoperi mai multe obiecte antice de mare valoare, astfel că intenționează să cerceteze regiunea dimprejur.
În urmă cu aproximativ 2.500 de ani, în ceea ce este acum Siberia, un bărbat, două femei și un bebeluș au fost îngropați într-un mormânt alături de o sumedenie de comori, inclusiv pumnalele din bronz, cuțite și topoare.
Oamenii îngropați în mormânt făceau parte din cultura Tagar. Armele au fost amplasate alături de bărbat, cât și de femeia mai tânără. Nu era neobișnuit ca femeile din cultura Tagar să fie îngropate cu arme, deși aveau de obicei arcuri și săgeți, și nu topoare precum cel descoperit în acest mormânt.
Bărbatul și femeia aveau probabil 30 sau 40 de ani când au murit. La picioarele lor, ghemuit, era trupul unei femei de 60 de ani.
În tot mormântul, arheologii au găsit răspândite oasele unui sugar în vârstă de mai puțin de o lună, ale cărui rămășițe ar fi putut fi împăștiate cel mai probabil de rozătoare după înmormântare.
Un cuțit cu mâner din os descoperit pe Insula Man, din Regatul Unit, dezvăluie creativitatea popoarelor antice atunci când vine vorba de armament. Descoperit pentru prima dată în anii ’70, mânerul osos a fost în cele din urmă analizat în 2020, potrivit Live Science.
Artefactul a fost găsit într-un mormânt în care se aflau oasele incinerate a patru persoane, dintre care cel puțin un adolescent și un copil. Împreună cu oasele parțial arse, care fuseseră adunate în două urne, arheologii au găsit mărgele de os și mânerul unui cuțit din os, realizat cel mai probabil din osul unei vaci sau al unui cal.
Lama a dispărut, însă mânerul ar fi susținut un cuțit de mărimea unuia de masă modern, potrivit cercetătorilor care l-au analizat.
Poate chiar mai interesant decât această armă, în mormânt au fost descoperite o serie artefacte din oase lucrate în forme dreptunghiulare de aproximativ 30 milimetri lungime, având colțuri rotunjite. Până acum nu a mai fost descoperit niciun artefact asemănător și arheologilor nu le este clar pentru ce ar fi fost folosite.
Un pumnal, lung de 35 cm, a fost descoperit în mormântul unui soldat roman de la Haltern, o fostă bază militară romană între 27 î.Hr. și 14 d. Hr. Pumnalul a fost excavat în cimitirul bazei și a fost una dintre puținele arme descoperite la fața locului.
Au fost necesare nouă luni de curățenie și restaurare pentru a transforma ceea ce părea o bucată de metal neimpresionantă în acest pumnal roman bogat decorat.
Lama pumnalului este din fier, iar mânerul său este incrustat cu argint. Teaca este somptuoasă, căptușită cu lemn de tei și decorată cu sticlă roșie și email, argint și niello (un amestec negru, adesea din sulf, cupru, argint și plumb). De obicei, romanii nu erau îngropați cu armele lor, așa că prezența pumnalului în mormânt a fost misterioasă pentru arheologi.
Când arheologii au dezgropat, în Norvegia, mormântul vechi de 1.100 de ani al unui războinic viking, nu au fost surprinși să descopere o sabie. Bărbații vikingi erau deseori îngropați cu armele lor. Ceea ce a făcut, însă, mormântul ciudat a fost că sabia se afla pe partea stângă a războinicului. Săbiile vikingilor au fost descoperite aproape întotdeauna în dreapta decedatului.
În viață, un războinic dreptaci ar purta o sabie în stânga pentru a putea să o scoată mai ușor. Faptul că războinicii vikingi au fost îngropați cu săbiile în partea dreapta sugerează că au crezut într-o „viață de apoi în oglindă”, în care totul era răsturnat.
Războinicul îngropat în mormântul norvegian ar fi putut fi stângaci, au afirmat arheologii, ceea ce înseamnă că, în timpul vieții, ar fi purtat sabia în dreapta. Astfel, sabia lui a fost așezată în stânga lui ca o pregătire pentru viața de apoi în oglindă.
Cândva în secolul al XVI-lea, corpul unui războinic medieval a ajuns pe fundul unui lac lituanian. Peste sute de ani a fost găsit alături de armele lui, în timpul unei inspecții la un pod.
Nu este clar de ce a ajuns trupul bărbatului pe fundul lacului. De-a lungul secolelor, în mod mod natural, s-au depus sedimente peste corp, îngropându-l în nămol la 9 metri sub suprafața apei. Lângă schelet au fost descoperite două cuțite cu mânere din lemn și o sabie de fier, toate surprinzător de bine conservate.
Un artefact descoperit în Parcul Național Krka din Croația arată, la prima vedere, precum un termos deosebit de greu. În realitate este o armă de asediu, datând din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea.
Dispozitivul este un mačkula, un fel de mortieră folosită la asediul unei cetăți sau castel. Artefactul din bronz a fost găsit lângă fortăreața Nečven, o ruină arheologică datând de la începutul secolului al XIV-lea. Mačkula a fost găsită în interiorul unuia dintre zidurile fortăreței.
Potrivit oficialilor parcului, puternica armă de artilerie ar fi putut avea atât valoare ceremonială, cât și defensivă. Exploziile dintr-o mačkula sunt folosite în mod tradițional pentru a sărbători festivalurile de iarnă și victoria într-o competiție ecvestră tradițională, Sinjska alka, desfășurată în fiecare an în Sinj, Croația.
Top 10 arme de foc care au făcut istorie
Top 10 arme medievale. Au schimbat soarta războaielor
Top 10 arme biologice și chimice folosite în Antichitate
Arme de la începutul Evului Mediu, descoperite într-un cimitir din Polonia