Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

29 12. 2020, 10:00

Regele Ferdinand și Ionel Brătianu / Credit foto: Profimedia

Revoluția bolșevică din Rusia și decizia lui Lenin de încheia pace cu Puterile Centrale au avut efecte imediate și nefaste asupra României. Guvernul țării condus de Ionel Brătianu era practic obligat de decizia „aliatului” rus să înceapă negocierile pentru un armistițiu și o viitoare pace cu Puterile Centrale. Pentru a facilita obținerea unor termeni mai buni, Ionel Brătianu a demisionat din fruntea guvernului, deoarece era privit de Puterile Centrale drept omul care a decis intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei.

Deși a făcut în pas în spate în opoziție, Ionel Brătianu a rămas principalul sfătuitor al regelui Ferdinand. El a fost cel care l-a îndemnat pe Rege să-l înlocuiască din fruntea guvernului pe generalul Averescu cu Alexandru Marghiloman.

Când a fost numit în fruntea guvernului, se spera ca Alexandru Averescu să smulgă o serie de concesii la negocierile pentru pace din partea generalului german Mackensen. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, Ionel Brătianu a considerat că tratatul trebuia semnat de unul dintre oamenii politici de marcă rămași la Bucureşti în timpul ocupației și care, de la bun început, colaborase cu inamicul, sub o formă sau alta, astfel încât actul în sine să apară în fața opiniei publice româneşti și străine, drept un dictat – ceea ce în mare parte a și fost.

Strategia lui Ionel Brătianu

Brătianu l-a preferat pe Marghiloman deoarece reușise să obțină din partea Germaniei promisiunea că suveranii României nu trebuie să abdice pentru încheierea păcii.

Tot Ionel Brătianu fusese cel care, cu prilejul dramaticelor Consiliilor de Coroană de la începutul lunii martie 1918 a susținut ideea de a nu fi negociate condițiile semnării un tratat de pace cu Puterile Centrale, ci de a fi acceptate în bloc, pentru ca odată cu victoria Antantei în război, România să apară drept o victimă a propriilor ei aliați ruși, nevoită să accepte „un dictat inamicului” și nu o țară care a încălcat, prin tratative cu inamicul, prevederile convenții din 4/17 august 1916.

O altă decizie a lui Brătianu a fost ca liberalii să boicoteze alegerile din mai 1918, organizate de guvernul Marghiloman, atât în Moldova, cât și în restul teritoriul ocupat de trupele Puterilor Centrale. Acest boicot era în primul cauzat de faptul că viitorul Parlament urma să ratifice Tratatul de Pace cu Puterile Centrale, prin care practic România își pierdea suveranitatea națională.

Regele Ferdinand, cu sprijinul lui Ionel Brătianu și cu susținerea Partidul Național Liberal, nu a ratificat Tratatul de Pace cu Puterile Centrale, în consecință, din punct de vedere juridic, tratatul de pace de la București nu avea nici o valoare, deși practic el începuse să producă efecte.

România, în tabăra câștigătoare la încheierea războiului

Chiar dacă guvernul condus de Alexandru Marghiloman a început o amplă campanie de persecutare a liderilor liberali și, în special, a lui Ionel Brătianu, cu scopul de a îl izola politic pe regele Ferdinand la Iași, Brătianu nu s-a lăsat intimidat. Mai mult, a continuat să îl consilieze pe rege chiar în momentul în care soarta războiului se înclina spre victoria Antantei.

Prăbușirea Puterilor Centrale în toamna anului 1918 nu a fost o surpriză pentru Ionel Brătianu, care a a crezut mereu în victoria aliaților. Grație viziunii sale, România a fost în tabăra câștigătoare la încheierea războiului și la Conferința de Pace ce i-a urmat.