Misterul enigmaticelor figurine Venus pare a fi elucidat, iar explicația este emoționantă
Misterioasele figurine Venus, ce datează din Paleoliticul superior, se numără printre cele mai vechi forme de artă cunoscute.
Ciudatele statuete reprezentând figuri feminine, multe cu sâni, fese, coapse, șolduri și stomacuri proeminente, au fascinat cercetătorii și nu numai încă de la descoperirea lor, începând cu a doua jumătate a secolului XIX.
Aceste reprezentări iconice și stilizate ale femeilor din Paleoliticul superior, numite frecvent „figurine Venus”, cu referire la zeița romană a frumuseții, au fost găsite împrăștiate în Europa și Eurasia. Inclusiv în România a fost descoperită una, într-o așezare paleolitică din Piatra Neamț.
Figurinele Venus, considerate de mulți un simbol al sexualității
Până acum au fost descoperite peste 200 dintre aceste statuete misterioase, fiind datate cu între 38.000 și 14.000 de ani în urmă. Cele mai multe figurine Venus recuperate provin de acum aproximativ 26.000-21.000 de ani.
Deși există multe dezbateri academice despre ceea ce au reprezentat aceste statuete în ochii sculptorilor antici care le-au creat, mulți cercetători au interpretat caracteristicile voluptoase ale lor ca simboluri ale fertilității, sexualității, frumuseții și maternității.
Totodată, alții au apreciat că dimenisunea corpurilor micilor statuete oferă o reprezentare foarte realistă a aspectului obezității umane. Obezitatea este o problemă gravă pentru oamenii din secolul al XXI-lea, însă nu este clar ceea ce era în mintea strămoșilor noștri de acum 30.000 de ani.
Figurinele Venus, un simbol al supraviețuirii în vremuri aprige
Într-un nou studiu, cercetătorul medical Richard Johnson, de la Universitatea din Colorado, și o parte dintre colegii lui oferă o explicație alternativă la misterul aspectului fizic exagerat al figurinelor Venus: corpurile nu sunt proeminente ca simboluri ale sexului, ci ca simboluri ale supraviețuirii.
Cercetătorii au analizat zeci de figurine cu trăsături obeze din diferite perioade, măsurând raporturile dintre talie și șold, respectiv talie-umăr ale statuilor. Când aceste măsurători au fost comparate cu locul în care au fost descoperite, observând în mod specific distanțele față de ghețarii antici de atunci, oamenii de știință au găsit o conexiune interesantă.
Multe dintre statuetele Venus au fost sculptate în timpul celei mai reci perioade a ultimei ere glaciare, denumită „Ultimul maxim glacial”, în care temperaturile au scăzut și masele de gheață s-au extins în multe părți ale lumii.
În contextul greutăților de atunci, este posibil ca statuetele să fi fost sculptate, cu respectivele forme, ca un răspuns la vremea aprigă.
„În această perioadă, oamenii s-au confruntat cu avansul ghețarilor și scăderea temperaturilor care au dus la stres nutrițional, dispariții regionale și o reducere a populației”, explică cercetătorii în studiu, cu referire la relația ciudată pe care au găsit-o, notează Science Alert.
Formele femeilor Venus, mai mici în vremuri mai calde
„Figurinele sunt mai puțin obeze pe măsură ce distanța față de ghețari crește … Mai exact, proporțiile dimensiunii corpului au fost cele mai mari atunci când ghețarii avansau, în timp ce obezitatea a scăzut când climatul s-a încălzit și ghețarii s-au retras”, au adăugat ei.
Cercetătorii Universității din Colorado lansează astfel ipoteza că statuetele Venus cu forme proeminente reprezentau un simbol al supraviețuirii în fața unei ierni care părea să nu se mai oprească, exemplificând virtuțile femeilor supra-hrănite, ale căror corpuri mai mari și mai grase ar putea rezista mai bine condițiilor dure de îngheț.
„Propunem că transmiteau idealuri de mărime corporală către femeile tinere și, în special, pentru cele care trăiau în imediata apropiere a ghețarilor”, a spus Richard Johnson.
Cercetătorii susțin, astfel, că femeile obeze ar fi fost mai bune la purtarea sarcinilor și la alăptare, oferind astfel protecție bebelușilor în timpul ultimului maxim glaciar.
Argumentul emoționant adus în noul studiu privind însemnătatea celebrelor figurine Venus nu a fost însă salutat de întreaga comunitate arheologică.
Descoperirile au fost publicate în revista Obesity.