Top 10 alimente și băuturi populare în Roma Antică

Meniul zilnic al unui roman obișnuit era diferit față de ceea ce și cum mâncăm astăzi.

Roma a fost unul dintre cele mai mari imperii ale timpului său, la apogeul său înconjurând Marea Mediterană. Bineînțeles, multe dintre obiceiurile alimentare și de băut ale vechilor romani au fost influențate de produsele alimentare populare cultivate în regiunea mediteraneeană, în primul rând grâul. Romanii aveau de obicei trei mese pe zi: jentaculum era micul dejun, prandium era denumirea prânzului și cena sau cina era masa de seară.

Mâncarea și băutura servite pentru felul principal au variat în funcție de clasele romane. Obiceiurile alimentare ale romanilor bogați mult mai complexe în comparație cu cele ale unui țăran roman obișnuit. Romanii bogați își puteau permite cele mai rafinate condimente și feluri de mâncare și organizau adesea petreceri. Pornind de la relatările istorice, dar și de la descoperirile arheologice, Ancient History a realizat o listă cu zece dintre cele mai populare alimente și băuturi ale Romei Antice.

10. Orzul

Orzul era un element esențial în Grecia antică, deoarece constituia o mare parte din dieta sportivilor. Sportivii romani au urmat exemplul și au făcut și ei din orz o parte integrantă a dietei lor de antrenament. A fost faimos în special în rândul gladiatorilor romani care erau cunoscuți și sub numele de hordeari care însemna „mâncători de orz” sau „bărbați de orz”. Orzul, fiind o sursă bogată de carbohidrați, i-a ajutat să se îngrașe și să mențină un fizic spectaculos pentru a mulțumi publicul.

Gladiatorilor li se servea orz încolțit și rețetă similară de orz preparat a fost servită și în armata romană ca hrană de bază. Înmugurirea a ajutat la transformarea boabelor de orz tari într-o pastă densă, dar ușor de digerat, care avea avantajul suplimentar de a fi bogată în nutrienți. Cultivarea orzului a fost relativ ușoară, deoarece orzul este adaptabil și rezistent. Din această cauză, istoricii cred că orzul a fost cel mai popular tip de cereale din epoca republicană.

9. Uleiul de măsline

Produs popular printre romani, uleiul de măsline a devenit și mai frecvent în bucătăriile romane, când împărații romani au început să sprijine în mod activ plantațiile de măslini și producția de uleiului. Măslinul a fost unul dintre produsele alimentare cel mai frecvent cultivate în regiunea mediteraneană. De asemenea, avea o semnificație simbolică în Roma antică, deoarece frunzele și ramurile de măslin reprezentau pacea, fertilitatea și prosperitatea. Din această cauză, romanii au avut multe utilizări pentru uleiul de măsline.

Majoritatea romanilor obișnuiți fie își fierbeau mâncarea, fie o prăjeau în ulei de măsline. Majoritatea meselor din armata romană erau gătite în ulei de măsline și oțet. Uleiul a fost, de asemenea, un ingredient major în unele dintre cele mai populare sosuri folosite în gastronomia romană antică. Dar uleiul de măsline nu era folosit doar ca produs alimentar; era de fapt o parte a stilului de viață cotidian al romanilor. Foloseau uleiul în lămpi și chiar pentru a-și curăța corpul în băi, deoarece romanii nu aveau săpun.

8. Posca

Posca era o băutură populară printre soldații romani și țăranii săraci. De obicei, se făcea prin amestecarea vinului de calitate scăzută cu apă și apoi adăugarea unor condimente pentru a avea un gust mai bun. Legiunile romane primeau mult oțet în rațiile lor. Soldații obișnuiau să adauge apă în oțet pentru a o transforma în posca potabilă. Pe lângă gust, soldații romani obișnuiau să bea posca deoarece aceasta era o alternativă mult mai sigură la apa care, adesea, se dovedea a fi contaminată.

Legiunile romane cărau cu ele cantități uriașe de vin posca în timpul campaniilor lor militare. Consumul de vin bun în timpul serviciului militar nu era bine văzut, astfel încât generalii de rang înalt obișnuiau să bea posca împreună cu soldații pentru a-și arăta dedicarea față de legiune. Chiar și împăratul Hadrian a băut posca când era în campanie pentru a le arăta oamenilor că era unul dintre ei.

7. Fructe

Fructele au constituit o parte majoră a dietelor zilnice ale vechilor romani. Fructele populare precum mere, smochine, struguri, pere, prune, curmale, cireșe și piersici erau disponibile în regiunea mediteraneană. Mai mult, multe dintre aceste fructe putea fi uscate pentru a le conserva. Fructele suculente, cum ar fi strugurii și cireșele, au fost folosite pentru prepararea vinului. Unele dintre cele mai populare fructe au fost însă roșcovele.

Roșcovele erau echivalentul arborelui de cacao modern și era folosit frecvent pentru a adăuga aroma sa de ciocolată diferitelor feluri de mâncare. Inițial, păstăile de roșcove erau consumate crude direct din copac. La fel ca multe alte delicatese, romanii învățaseră diverse utilizări ale roșcovei din practicile culinare ale grecilor antici.

6. Legume

Spre deosebire de romanii bogați, pentru țăranii obișnuiți legumele reprezentau o parte importantă a meniului zilnic. Legumele de bază: fasolea, lintea și mazărea. Au fost adesea amestecate în pâine și, din moment ce erau surse ușor disponibile de proteine, aceste leguminoase au devenit o bază de rutină în dieta romanilor.

Totuși, lucrurile erau puțin diferite pentru romanii bogați. Legumele precum sparanghelul, anghinarea, sfecla, varza, napii, morcovii, ceapa, ceapa, prazul și castraveții erau adesea folosite ca aperitive sau ca aperitive în petrecerile lor fastuoase.

5. Sosuri și condimente

Vechii romani erau pasionați de sosuri și condimente pentru mesele lor. Pentru romanii de rând, mesele erau seci și constau din pasta fiartă de elemente de bază disponibile, cum ar fi grâul, orzul și legumele. Așadar, adăugarea unui pic de sos și condimente în amestec i-a ajutat să aibă o bucătărie care să încânte papilele gustative. Din nou, obiceiurile culinare ale unui roman bogat includeau aproape orice varietate populară de sos și condimente exotice pe care le putea cumpăra.

Un sos pe bază de pește cu numele de garum a fost deosebit de renumit printre romani. Mai întâi făceau o saramură din intestinele de pește, apoi striveau amestecul și îl lăsau să fermenteze săptămâni întregi până când era gata de servit. De asemenea, au folosit o gamă largă de condimente, cum ar fi miez de pin, praz, semințe de țelină, pătrunjel, caponi, mentă uscată, șofran, coriandru, curmale, miere sau oțet  pentru a da gust mai bun mâncării.

4. Pâinea

Pâinea era un aliment de bază popular în Roma antică. De fapt, romanii au început să coacă pâine încă din anul 300 înaintea erei noastre și au realizat în curând avantajele preparării grâului și a făinilor din alte plante pentru a le servi coapte sau sub formă de pastă. Curând, consumul de pâine a câștigat atât de multă popularitate încât, în 168 înaintea erei noastre, s-a format prima breaslă a  brutarilor. În decurs a doar 150 de ani, în Roma erau peste 300 de specialiști în ceea ce astăzi am numi patiserie.

Pe măsură ce meșteșugul panificației s-a diversificat, brutarii au început să facă mai multe tipuri de pâine. Diferența dintre calitatea lor depindea de făina folosită, de finețea cerealelor și de morile utilizate pentru măcinarea făinii. Mai mult, legumele, laptele, ouăle și untul erau adesea adăugate în aluat pentru a face pâinea mai hrănitoare și pentru a avea un gust mai bun, dar astfel de pâini de specialitate puteau fi cumpărate doar de cetățenii bogați.

3. Carnea

Carnea era o marfă scumpă în Roma antică, cel puțin oamenii obișnuiți, așa că aceștia preferau să o cumpere în bucăți mici și să o mănânce, cu precădere, în timpul festivalurilor. Carnea era adesea un produs exclusiv pentru bogați, deoarece aceștia își permiteau aproape orice. Astfel , în mod natural, o varietate de produse din carne au fost servite în timpul marilor petreceri ale familiilor bogate romane. Sursele principale de carne au fost păsările de curte dar și vânatul sălbatic, cum ar fi iepurii și mistreții.

Carnea de flamingo, păun și struț era considerată destul de exotică, iar prezența sa pe masa de cină era privită ca o chestiune de mândrie pentru gazdă. Romanii erau, de asemenea, interesați de pește, în special de cei găsiți în Marea Mediterană, pe care îi mâncau proaspeți, uscați, sărați, afumați sau murați.

2. Vinul

Vinul era o băutură atât de populară în rândul romanilor, încât putea fi numită băutura lor națională. Aceștia au disprețuit berea, deoarece era o băutură populară printre barbari, deci, în mod natural, vinul era opțiunea evidentă. Romanii și-au diluat întotdeauna vinul cu apă, fiind atât o chestiune de economie, dar și una culturală.

Primul fel de mâncare al unei cine era însoțit de obicei de mulsum, o ușoară variație a vinului obișnuit obținut prin amestecarea cu miere. În mod clar, a existat o cerere din ce în ce mai mare de vin în Roma antică, iar aceasta a dat naștere unei producții de vin pe scară largă, în special de-a lungul graniței dintre Latium și Campania, în Italia.

1. Grâul

Un aliment principal în Roma antică era grâul, care era un ingredient esențial în majoritatea meselor. Făina de grâu era folosită pentru a coace cea mai bună pâine. După cum indică sursele istorice, în mod obișnuit toate cele trei mese primare aveau unul sau mai multe feluri pe bază de grâu.

Din nefericire, pâinea de grâu era destul de scumpă decât cea din tărâțe, așa că oamenii obișnuiți au preferat-o pe cea din urmă, în timp ce pâinea de grâu de cea mai bună calitate a fost alegere principală pentru oamenii bogați.

Citește și:

O româncă a creat o aplicaţie de realitate virtuală care plimbă turiștii prin Imperiul Roman

Imperiul Roman şi dinastia chineză Han, primele cauze umane ale încălzirii globale

Pe vremea Imperiului Roman, Mediterana a fost mai caldă decât în orice altă perioadă

Chiar şi în timpul imperiului Roman, meciurile de wrestling erau aranjate