Momentele cheie care au marcat domnia reginei Elisabeta a-II-a a Marii Britanii
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este, în prezent, suverana a 53 de state, cunoscute sub numele de Commonwealth.
Regina Elisabeta a II-a este o prezență constantă în istoria recentă încât este ușor de uitat că ea nu trebuit să devină deloc regină. Născută în 1926, Elisabeta era fiica celui de-al doilea fiu al regelui George al V-lea și avea puține șanse de a ajunge la tron, asta până când unchiul ei, regele Edward al VIII-lea, a abdicat în 1936 pentru a se căsători cu americană divorțată Wallis Simpson.
După moartea tatălui ei, regele George al VI-lea, Elisabeta, în vârstă de 25 de ani, a fost chemată să-și asume tronul, începând o domnie importantă care a cuprins cea mai bună parte a secolului trecut. History a creat o listă cu cele mai importante 13 momente, de până acum, ale domniei acesteia.
1. Încoronarea, 2 iunie 1953
Desfășurată la Westminster Abbey, ceremonia de încoronare a reginei a fost prima transmisă în direct la televizor. Aproximativ 27 de milioane de oameni din Regatul Unit, dintr-o populație totală de 36 de milioane, au urmărit ceremonia și încă 11 milioane au ascultat-o la radio. Ulterior, aproximativ 3 milioane de oameni au parcurs traseul, în timp ce regina și anturajul ei plecat de la catedrală către Palatul Buckingham.
2. Vizitat de stat în Germania Federală, 27 mai 1965
La mijlocul unui deceniu marcat de schimbări sociale și politice, regina și-a păstrat un program încărcat de sarcini diplomatice, inclusiv o vizită de 10 zile în Republica Federală Germania (Germania de Vest), prima astfel de vizită pe teritoriul nemțesc din partea unui monarh britanic din 1913. Vizita ei a marcat aniversarea a 20 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, simbolizând reconcilierea dintre cele două țări și la recunoașterea reapariției Germaniei ca putere în Europa și pe scena mondială.
3. Dezastrul Minier din Țara Galilor, 21 octombrie 1966
La 21 octombrie 1966, o avalanșă de noroi, apă și resturi dintr-o mină de cărbune a îngropat o școală elementară în satul Aberfan din sudul Țării Galilor, ucigând 116 copii și 28 de adulți. Deși prințul Philip a ajuns la Aberfan la o zi după dezastru, regina însăși și-a întârziat vizita timp de peste o săptămână, temându-se că prezența ei va distrage atenția de la eforturile de salvare și recuperare. Unii dintre cei apropiați de regină, inclusiv fostul ei secretar privat, Lord Charteris, au spus că aceasta regretă decizia de a nu fi vizitat Aberfan mai devreme.
4. Prima „plimbare prin mulțime” și o rupere de tradiție, mai 1970
În timpul unui turneu regal în Australia și Noua Zeelandă cu Philip și prințesa Anne, în 1970, Elizabeta a contrazis secole de tradiție regală atunci când a făcut o plimbare obișnuită pentru a saluta mulțimile de oameni în persoană, în locul salutului de la un balcon sigur. Acum, o practică obișnuită pentru casa regală britanică, atât în străinătate, cât și acasă, primul „plimbare” din Sydney a fost propus de Sir William Heseltine, un australian care a servit ca secretar privat al reginei și a fost forța motrice a unui documentar TV din 1969 cu familia regală , care a atras un public global de aproximativ 40 de milioane de oameni.
5. Jubileul de argine, 7 iunie 1977
Pe 7 iunie, Elizabeth și Philip au călărit în trăsura Gold State de la Palatul Buckingham către Catedrala Sf. Paul pentru a sărbători oficial al 25-lea an pe tron al reginei. Purtând o ținută roz strălucitoare, inclusiv o pălărie împodobită cu 25 de clopote de stofă, regina și-a repetat jurământul de a-și consacra viața slujirii națiunii sale, spunând că „Deși jurământul acesta a fost făcut în zilele mele de tinerțe, când eram neexperimentată, nu regret sau retrag niciun cuvânt din el. ”
6. Căsătoria prințului Charles cu Diana Spencer, 29 iulie 1981
La 29 iulie 1981, aproximativ 750 de milioane de oameni din 74 de țări din întreaga lume și-au deschis televizoarele pentru a-l urmări pe prințul Charles, fiul cel mare al Elisabetei, căsătorindu-se cu Lady Diana Spencer, la Catedrala Sf. Paul. Povestea dintre moștenitorul tronului britanic și tânărul „Shy Di” a atras atenția mass-media, iar nunta lor fastuoasă a fost considerată „nunta secolului”. Dar, în timp ce Diana a câștigat adorarea publicului, căsătoria ei cu Charles și relația ei cu familia regală a fost tulburată de la început.
7. Vizita în China, 12-18 octombrie 1986
La sfârșitul anului 1984, guvernul prim-ministrului Margaret Thatcher a fost de acord să restituie suveranitatea asupra Hong Kong-ului Chinei începând cu 1 iulie 1997. În 1986, Elizabeth a devenit primul monarh britanic care a vizitat China continentală, făcând turul războinicilor de teracotă din Xi’an, Marele Zid în Beijing și alte site-uri turistice. Pentru presă, importanța diplomatică a vizitei reginei a fost depășită de gafele caracteristice și rasiste ale soțului ei, Philip a numit Beijingul „groaznic” și a spus unui grup de studenți britanici că vor avea „ochi oblici” dacă vor rămâne și în China prea mult.
8. „Anul oribil”, 1992
Căsătoria lui Charles și Dianei a continuat să se deterioreze, iar în 1992 cei doi și-au anunțat decizia de a divorța. Prințul Andrew, al doilea fiu al reginei, și soția sa, Sarah Ferguson, s-au despărțit și ei, în timp ce prințesa Anne a divorțat de soțul ei, Mark Phillips. La sfârșitul acelui an, un incendiu a izbucnit în Castelul Windsor, distrugând peste 100 de camere. Într-un discurs rostit pentru a marca 40 de ani de la succesiunea sa, regina Elisabeta a remarcat că 1992 „s-a dovedit a fi un„ Annus Horribilis ””: termenul în latină pentru „un an oribil”.
9. Discursul de după moartea prințesei Diana, 6 septembrie 1997
Critica publică față de familia regală a devenit mai intensă după divorțul lui Charles și Diana în 1996 și mai ales după moartea Dianei într-un accident de mașină în Paris în vara următoare. Regina a rămas inițial la moșia sa din Balmoral, Scoția și a refuzat să permită steagului să zboare la jumătate de catarg peste Palatul Buckingham sau să se adreseze națiunii îndurerate.
La îndemnul consilierilor ei, ea și-a revizuit în curând poziția asupra steagului, s-a întors la Londra pentru a saluta mulțimile de jelitori și a ținut un discurs televizat, adresat unei națiuni devastate de pierderea „Prințesei poporului”.
10. Jubileul de Aur, 24 iunie 2002
Sărbătorirea celor 50 de ani pe tron a fost afectată de o dublă pierdere, când sora ei mai mică, prințesa Margaret, și mama acestora au murit la câteva săptămâni una de cealaltă. Fiind primul monarh britanic de la Regina Victoria care a sărbătorit un Jubileu de Aur, Elisabeta a călătorit peste 70.000 de kilometri în acel an, inclusiv vizite în Caraibe, Australia, Noua Zeelandă și Canada. De asemenea, a vizitat 70 de orașe și comitate din Regatul Unit.
Comparativ cu problemele din anii 1990, începutul celei de-a doua jumătate de secol a domniei a coincis cu începutul unor relații mai pozitive între supuși și familia regală: în 2005, o mare parte a publicului britanic a susținut căsătoria lui Charles cu Camilla Parker-Bowles.
11. Vizita în Republica Irlanda, 17 mai 2011
În mai 2011, regina Elisabeta și prințul Philip au vizitat Republica Irlanda la invitația președintelui Mary McAleese. Deși regina a vizitat frecvent Irlanda de Nord pe parcursul domniei sale, aceasta a fost prima ei vizită în Republica Irlanda și prima dată când un monarh britanic a vizitat această țară în decursul unui secol. Vizita Elisabetei, în timpul căreia și-a exprimat „gândurile sincere și profunda simpatie” față de victimele trecutului anglo-irlandez tulburat, a fost larg celebrată ca fiind începutul unei noi ere a prieteniei.
12. Nașterea prințului George, 22 iulie 2013
În iulie 2013, regina a întâmpinat un nou strănepot, prințul George Alexander Louis de Cambridge, primul copil al cuplului William- Kate Middleton, care s-a căsătorit în 2011. Ca al treilea în linia succesorală după bunicul și tatăl său, George se așteaptă să devină rege într-o zi. Nașterea sa a marcat prima dată de la domnia Victoria când trei generații de moștenitori direcți la tronul britanic au fost în viață în același timp.
13. Căsătoria dintre prințul Harry și Meghan Markle, 19 mai 2018
Poate că niciun alt eveniment din timpul domniei Elisabetei nu a simbolizat modernizarea monarhiei mai mult decât nunta prințului Harry cu Meghan Markle, o actriță americană cu origini africane și care era și divorțată. Deși regina și-ar fi dat rapid acordul pentru acest mariaj, relația dintre cuplu și mass-media britanică, precum și restul familiei regale, a devenit tot mai tensionată după căsătoria lor. În 2020, ducele și ducesa de Sussex au anunțat că se retrag din obligațiile lor oficiale. Ulterior, s-au mutat în California de Sud, împreună cu fiul lor, Archie, născut în 2019.
Citește și:
De ce regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii nu se sărbătoreşte niciodată de ziua ei?
De ce l-au primit cu onoruri Jimmy Carter şi Regina Elisabeta a II-a pe Nicolae Ceauşescu
Enigmatica regină Elisabeta I a Angliei. 7 lucruri interesante despre ea