În orice film de groază cu zombi, cadavrele umane revenite la viață cutreieră lumea în căutare de carne umană. Totuși, știm că zombi nu sunt adevărați, însă canibalismul uman este departe de a fi doar simplă ficțiune.
Iată 10 exemple din istoria omenirii care arată că oamenii care se înfruptă cu semenii lor sunt la fel de înfiorători ca zombi.
Canibalismul nu este un fenomen nou. În urmă cu 900.000 de ani, în Spania din zilele noastre, Homo antecessor, o rudă antică a oamenilor, recurgea la canibalism din motive practice, potrivit unui studiu publicat în 2019 în Journal of Human Evolution. Hominizii aveau cantități moderate de nutrienți și erau ușor pe prins, astfel că erau o pradă excelentă.
Rudele noastre mai recente practicau canibalismul ocazional. Arheologii au descoperit dovezi în diferite regiuni de pe glob, inclusiv în peștera El Sidrón din Spania, peștera Moula-Guercy din Franța și mai recent într-o peșteră din Belgia. În afară de canibalism, se pare că Neanderthalii mai făceau și instrumente din rămășițele tovarășilor lor.
Există câteva culturi izolate în Papua Noua Guinee despre care se știe că au ucis și mâncat oameni, deși probabil că nu au mai practicat canibalismul de câteva decenii. În 2011, o prezentator TV din Marea Britanie, Piers Gibbon, a vizitat oamenii Biami, un grup care practica mai demult canibalismul, aceștia fiind „foarte bucuroși să vorbească despre asta”. Un membru mai în vârstă al grupului i-a spus lui Gibbon despre un caz în care membrii tribului au ucis două femei suspectate că au vorbit urât despre un soț pe moarte. Bărbatul a spus că au prășit femeile deasupra focului precum porcii și apoi le-au tăiat carnea și le-au mâncat.
Practicarea canibalismului într-un alt trip din Papua Noua Guinee, oamenii Fore, a dus la răspândirea unei boli neurodegenerative fatale, numită kuru, care a cauzat o epidemie devastatoare în grup. Însă, nu toți membrii tribului au murit, unii dintre ei purtând gena care protejează împotriva kuru și a altor „boli prionice” precum boala vacii nebune. Tribul a încetat să mai practice canibalismul în anii 1950, ceea ce a dus la un declin al kuru.
În 2011, arheologii au descoperit zeci de oase umane care prezentau urme de canibalism într-o așezare antică a culturii Xiximes, în nordul Mexicului. Oasele au fost găsite în adăposturi care datau din anii 1400. Cultura Xiximes credea că prin consumul cărnii inamicilor recoltele ar fi mai abundente.
Aztecii sunt bine cunoscuți pentru ritualurile de sacrificare a oamenilor, însă există și dovezi care arată că aceștia practicau canibalismul ritualist. Cadavrele victimelor sacrificate erau cel mai probabil prezentate nobililor și altor membri distinși ai comunității. Unii experți sugerează că practica în rândul aztecilor era mult mai comună în timpul foametei. O altă teorie propune că acesta era un mod de a forma o legătură puternică cu zeii.
Poporul Wari’ din Brazilia își mânca inamicii de război, dar și proprii morți. Mâncatul inamicilor era un mod de a-și arăta ura și furia. Însă grupul consuma și o majoritate vastă din proprii morți până în anii 1960. Pentru ei, acesta era un fel de doliu, de a-i onora și a arată respectul pentru membrii decedați ai tribului.
Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, nu era chiar neobișnuit pentru europeni să folosească și carnea morților, în scopuri medicinale. Spre exemplu, Paracelsus, un medic din secolul al XVI-lea, credea că sângele era sănătos și trebuia băut. Deși băutul sângelui proaspăt era neobișnuit, oamenii care nu își permiteau produse de la spițer se duceau la execuții și plăteau pentru un pahar mic cu sângele condamnatului, potrivit Live Science.
Există mai multe povești despre exploratori pierduți în sălbăticie care au recurs la canibalism în încercarea disperată de a supraviețui. Unul dintre cele mai celebre exemple este expediția Franklin, din secolul al XIX-lea, care avea ca scop găsirea unei rute prin Arhipelagul Arctic Canadian. Exploratorii de la două nave eșuate, HMS Erebus și HMS Terror, au încercat să meargă peste 1.600 de kilometri spre cel mai apropiat adăpost, însă eforturile lor au fost în zadar. În următorii 150 de ani, cercetătorii au descoperit rămășițele exploratorilor. Oamenii de știință au găsit urme de tăieturi pe oase, precum și semne de extracție a măduvei spinării, acestea fiind dovezi convingătoare de canibalism.
Oamenii Aghori reprezintă un grup mic de extremiști care trăiește în Varanasi, India, și venerează zeitatea hindusă Shiva. Acești oameni cred că nu există nicio diferență între pur și impur. Aghori practică multe ritualuri obscure, precum meditarea pe cadavre și confecționarea de boluri din cranii umane.
Dinozaurii apelau la canibalism atunci când hrana era insuficientă
Un nou studiu tulburător arată cum se practică canibalismul în regatul animalelor
Urşii polari, forţaţi să recurgă la canibalism pentru a supravieţui