Top 10 întâmplări mai puțin cunoscute din cel de Al Doilea Război Mondial
Al Doilea Război Mondial a fost un conflict de dimensiuni nemaiîntâlnite, atât în ceea ce privește victimele, dar și armamentul folosit.
Dintre toate conflictele care au avut loc în secolul trecut, cel de Al Doilea Război Mondial iese cu siguranță în evidență și asta datorită dimensiunilor pe care acesta le-a avut, vorbim aici de faptul că luptele s-au purtat în întreaga lume, de faptul că zeci de milioane de oameni și-au pierdut viața, dar și de faptul că statele implicate s-au folosit de toate resursele materiale și umane disponibile pentru a se asigura că inamicii lor sunt distruși. Deși evenimentele care au avut loc în acest război sunt cunoscute de publicul larg, unele detalii tind să fie trecute cu vederea. Listverse a creat o listă cu zece astfel de informații mai puțin cunoscute.
10. Invazia SUA de către Japonia
Toată lumea știe că Japonia a atacat baza SUA de la Pearl Harbor, atrăgând astfel America în război. Ceea ce nu știu foarte mulți oameni este că Japonia a invadat de fapt SUA. Bătălia de la Attu de pe coasta peninsulei Alaska a fost o confruntare de două săptămâni în care armata japoneză a fost distrusă de forțele americano-canadiene.
Istoricii și strategii militari sunt de părere că stabilirea unor baze japoneze în Alaska ar fi reprezentat un punct de plecare al unei invazii la sol a Statelor Unite ale Americii, asta în cazul în care circumstanțele războiului ar fi fost complet diferite.
9. Armata americană și Wehrmacht-ul au luptat de aceeași parte
În mod surprinzător, soldații americani au luptat umăr la umăr cu soldații din Wehrmacht împotriva unei divizii SS, spre sfârșitul războiului în Bătălia de la Castelul Itter. Castelul și regiunea din jurul acestuia se aflau sub controlul unei divizii Waffen-SS care, administra și lagărului de concentrare de la Dachau.
După ce o revoltă a prizonierilor a condus la alungarea gărzilor, castelul a devenit ținta unei divizii SS din proximitate. Apărarea castelului a fost asigurată de o coaliție trupe americane, luptători de rezistență austrieci, o unitate armată germană care dezertase și prizonierii, în mare parte soldați francezi care au folosit armele lăsate în urmă de SS. Relatările evenimentului ne spun că o SS a tacta cu peste o sută de soldați, dar au fost respinși de către alianța improvizată, în cele din urmă, naziștii au pierdut, odată cu venirea regimentului 142 de infanterie al SUA.
8. Crimele de război de pe teritoriul SUA
Al Doilea Război Mondial a văzut o serie de încălcări flagrante ale regulilor internaționale de purtare a războaielor, atât Aliații, cât și forțele Axei făcându-se vinovate de abateri serioase. Victimele acestor crime de război au fost atât civilii, Aliații folosind atacurile aeriene asupra orașelor fără ținte militare, dar și prizonierii de război, tratați, adesea, de ambele tabere în moduri inumane.
În data de 7 iulie 1945, soldatul Clarence Bertucci, aflat în serviciul lagărului Salina din Utah, SUA, a băut toată seara și înainte de a se întoarce în lagărul pentru prizonierii de război pentru serviciul de gardă, el i-ar fi spus unei chelnerițe din oraș că „ceva interesant” se va întâmpla în seara respectivă. La schimbarea gărzii la miezul nopții, Bertucci s-a furișat într-un turn de pază și a preluat controlul mitralierei Browning .30 cal și a deschis focul, ținta lui fiind o serie de corturi care adăposteau prizonierii germani și italieni, omorând nouă persoane.
7. Moartea țarului Boris al III-lea al Bulgariei
El a fost văzut ca un mare unificator de către poporul său, după ce a recuperat teritoriile pierdute care fuseseră cedate după Primul Război Mondial. De asemenea, și-a păstrat țara neutră în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, permițând naziștilor să folosească căile ferate prin Bulgaria pentru a ajunge în Grecia, dar refuzând să ofere trupe pentru invazia Rusiei. De asemenea, el a refuzat deportarea populației evreiești a Regatului său în lagărele naziste.
În 1943, la scurt timp după o întâlnire cu Adolf Hitler, țarul Boris a murit la Sofia, cel mai probabil otrăvit de o substanță necunoscută. Unii au crezut că naziștii l-au eliminat, ei având cele mai clare motive. Totuși, conform celei mai populare teorii britanicii sau rușii ar fi putu fi vinovați. Bulgaria a acționat ca o legătură diplomatică între Rusia și Germania și poate că a intermediat un nou acord de pace între superputerile aflate în luptă. Așadar, spionii britanici l-au otrăvit pentru a menține cursul războiul. Se spune că, atunci când Hitler a aflat de soarta țarului Boris, a spart o vază din cauza furiei.
6. Programul nuclear nazist
Germania nazistă, la fel ca și SUA și URSS a dezvoltat un program de înarmare nucleară în timpul războiului, dar, din fericire, cu mai puțin succes decât forțele Aliate. În 2013, Timothy Koeth de la Universitatea din Maryland a primit un cadou destul de ciudat: un cub de uraniu fabricat de naziști. Artefactul a fost odată unul dintre sutele de cuburi identice care urmau să fie folosite de germani într-un reactor nuclear.
După ce armata SUA a demontat toate armele și laboratoarele naziste capturate în 1945, unii experți au susținut că lipseau multe cuburi de uraniu. Bucata de uraniu care a ajuns în posesia lui Koeth a venit înfășurat în pânză cu un bilet atașat: „Cadou de Ninninger, o bucată de uraniu din reactorul pe care Hitler a încercat să îl construiască”.
S-a dovedit că „Ninninger” era Robert Nininger, un fizician care a lucrat la Proiectul Manhattan și, după moartea sa, reprezentanții săi legali au trimis respectivul cub către Universitatea din Maryland.
5. Armata SUA și vulcanul Vezuviu
La mijlocul lunii martie 1944, în timp ce Aliații ocupau regiunea Campania, vulcanul Vezuviu a erupt. Sergentul Robert F McRae care era staționat la un aerodrom de lângă vulcan, a notat următoarele observații în vulcanul său: „În timp ce stau în cortul meu … aud la intervale de patru până la 10 secunde zgomotul puternic al vulcanului în a treia zi a erupției sale actuale. Zgomotul seamănă cu cel al bilelor de bowling care se lovesc între ele pe o alee de bowling uriașă. Dacă am privi deasupra muntelui în seara asta, s-ar putea crede că lumea arde … Astăzi se estimează că o potecă de lavă topită de o milă lungime, o jumătate de milă lată și o adâncime de 8 picioare se rostogolește pe munte. Orașele de pe versanți se pregătesc să evacueze. Locația noastră este, aparent, sigură. În orice caz, nimeni aici, autoritățile civile sau ale armatei, nu pare prea îngrijorat. Lava nu a început să curgă încă pe această parte a muntelui, dar curge de cealaltă parte spre Napoli”.
Optimismul său a fost de scurtă durată, baza a suferit pagube uriașe, iar echipamentul militar în valoare de 25 milioane dolari a fost distrus. Deși nu au existat decese în rândul militarilor, 26 de italieni au murit și peste zece mii de persoane au fost strămutate atunci când casele lor au fost distruse.
4. Situația complicată a separatiștilor din Bretania
Este probabil ca majoritatea naționaliștilor bretoni să fi susținut ocupația nazistă, văzând filosofia lor de supremație ariană,care îi includea pe celți precum poporul breton, ca un bun pretext pentru a fonda, în cele din urmă, un stat independent. Dar nu toți separatiștii bretonii simpatizau cu cauza nazistă – mulți aveau o înclinație comunistă/socialistă, aderând la rezistența franceză. Situația s-a dovedit extrem de complicată în cel de Al Doilea Război Mondial și chiar și în prezent, stigma colaborării cu naziștii planează asupra mișcărilor bretone de independență.
3. Șiretlicul prin care un oraș german a scăpat de bombardamentele Aliaților
Orașul Konstanz are o istorie uimitoare, o așezare romană care a devenit locul de naștere al lui Ferdinand von Zeppelin, renumit pentru dirijabilele sale. Locuitorii din Konstanz nu au vrut să permită ca casa lor să fie bombardată de Aliați. Ar fi existat motive imperioase de bombardare a locului, trei companii care dezvoltau și produceau echipamente militare pentru naziști se aflau acolo. Deci, cum a evitat orașul bombardamentele? Au lăsat luminile aprinse noaptea.
Peste tot în lume, orașele își stingeau luminile în fiecare seară, astfel încât piloții de bombardiere să nu poată identifica locația lor. Cât de utilă a fost această practică este în continuare un subiect dezbătut, având în vedere distrugerile masive suferite de orașele din întreaga lume. Elveția, la mică distanță de Konstanz, a fost neutră în conflict și nu a trecut prin astfel de bombardamente. Deci, luminile aprinse noaptea i-au convins pe piloții Aliaților că orașul trebuie să fi fost în Elveția.
2. Comandantul flotei americane
Istoricii notează faptul că la începutul celui de Al Doilea Război Mondial, comandantul flotei americane purta un titlu a cărui prescurtare poate fi considerată hilară, adevărul este că gluma se cam pierde la traducere. Din această cauză, în 1941, titlul a fost schimbat, iar acronimul rezultat nu mai reprezenta un motiv de glume.
1. Dispariția lui Dan Billany, autor internațional
El ar fi avut o carieră de succes ca romancier, începându-și activitatea odată cu luptele din cel de Al Doilea Război Mondial. Aparent, el și-a continuat munca de scriitor chiar și în 1943, atunci când era prizonier de război.
Billany a profitat de haosul cauzat de căderea Italiei și a fugit în mediul rural. El a continuat să scrie la romanele sale, evitând soldații naziști. Când în cele din urmă și-a terminat lucrările, le-a dat unui localnic prietenos care a jurat să le trimită în Anglia la sfârșitul războiului. Ambele romane s-au întors în Anglia, „The Cage” și „The Trap” au fost publicate, bucurându-se de aprecierea criticilor. Dar Dan Billany nu era în preajmă pentru a se bucura de succesul său, aparent a dispărut în munții Apenini în 1943, iar soarta sa este necunoscută.
Citește și:
„Armata fantomă” sau cum i-au păcălit americanii pe naziști în cel de-Al Doilea Război Mondial