În Asia de Sud-Est, pădurile tropicale au continuat să se transforme în savană și înapoi în ultimii 2,6 milioane de ani. Aceste oscilații au dus la dispariția multor animale mari, care probabil au inclus și Homo erectus, cel mai de succes membru al familiei umane, potrivit unor noi cercetări.
În urmă cu peste 100.000 de ani, fiecare continent în afară de Antarctica găzduia multe animale mari, cunoscute sub denumirea de megafaună. Dacă dispariția lor a fost declanșată de omenire sau de climă este una dintre cele mai aprinse dezbateri ale științei.
Cu toate acestea, în mod curios, prea puțină atenție a fost acordată speciilor dispărute din Asia de Sud-Est, în ciuda prezenței a cel puțin cinci membri ai genului Homo în regiune, a explicat dr. Julien Louys, de la Universitatea Griffith.
Louys și dr. Patrick Roberts de la Institutul Max Planck au abordat această problemă, într-un studiu publicat în Nature, care a refăcut dietele diferitelor animale dispărute din sud-estul Asiei din izotopii descoperiți în dinții lor. „Aceste tipuri de analize ne oferă instantanee unice din dietele acestor specii și din mediile prin care au cutreierat”, a spus Roberts.
Acești izotopi arată că pădurile tropicale au fost dominante la începutul Pleistocenului, dar au fost în mare parte înlocuite de pajiști în urmă cu un milion de ani. Animalele care pășteau, precum Stegodonul, ruda elefantului, au prosperat în noul mediu. Mulți locuitori ai pădurilor, precum Gigantopithecus blacki, cea mai mare maimuță care a trăit vreodată, au murit.
Homo erectus, primul membru al familiei umane care a părăsit Africa și cel care a supraviețuit cel mai mult, a prosperat în acest nou mediu. Alte specii umane timpurii, inclusiv H. floresiensis și H. luzonensis, au stabilit subgrupuri pe insulele de unde le provine denumirea. În cea mai mare parte a acestei perioade, masa terestră a fost mult mai mare decât este în zilele noastre, regiunea scufundată acum fiind cunoscută sub numele de Sundaland, alături de Borneo, Java și Sumatra.
Însă, o combinație de temperaturi globale și schimbări geologice regionale a dus la o creștere a precipitațiilor, au explicat Louys și Roberts, astfel determinând pădurile tropicale să se extindă din nou, devenind în cele din urmă dominante până la recenta defrișare la scară industrială. În timpul acestui proces, multe specii au murit, inclusiv unele dintre cele mai apropiate rude ale noastre.
„Doar specia noastră, Homo sapiens, pare să fi avut abilitățile necesare pentru a exploata și prospera în mediile cu păduri tropicale. Toate celelalte specii de Hominini au fost aparent incapabile să se adapteze la aceste medii extreme și dinamice”, a explicat Roberts, potrivit IFL Science.
Oamenii moderni au ajuns în zonă în urmă cu 72.000 – 45.000 de ani, chiar în timp ce pădurile tropicale se extindeau.
Însă, acum, defrișările, în special pentru plantațiile de ulei de palmier, înseamnă că speciile din regiune sunt cele mai expuse pericolului, încercând din răsputeri să facă față schimbărilor care au loc de multe ori mai repede decât cele cărora le-au supraviețuit anterior.
Vechi bucăți de piatră dezvăluie cum a avut loc migrația oamenilor din Africa