Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Nicolae Gane, unul dintre cei mai apreciați scriitori ai epocii sale, om politic junimist trecut apoi la liberali, a fost de departe unul dintre cei mai importanți primari din istoria Iașiului.

Nicolae Gane s-a născut la Fălticeni, la 1 februarie 1838, într-o familie boierească veche de 400 de ani. După obținerea doctoratului în drept la Paris, în 1857, revine în țară unde, pentru câteva luni, va fi secretar-translator pe lângă directorul închisorilor din Moldova, datorită bunelor cunoștințe de limbă germană și franceză. Cariera de magistrat a început-o în același an la Tribunalul Suceava.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Datorită manifestărilor prounioniste va fi destituit doi ani mai târziu din funcția de judecător. Unirea Principatelor a însemnat și revenirea în magistratură pentru Gane, care va deveni la 22 de ani președinte al Tribunalului Suceava, iar la 25 de ani prefect al județului. În 1865 a promovat ca judecător al Curții de Apel Iași și a intrat în Junimea, fiind apreciat la început de Titu Maiorescu.

Judecătorul Gane nu poate să își citească propria nuvelă

Debutul în literatură l-a făcut doi ani mai târziu, la o ședință a Junimii, cu nuvela „Fluierul lui Ștefan”, pe care însuși Titu Maiorescu i-a citit-o, deoarece magistratul Gane era prea emoționat.

În volumul „Povestea lui Nicolae Gane”, prozatorul Iulian Ciocan evocă acel moment:

În noaptea dinaintea prezentării primei sale scrieri în proză la Junimea, tânărul Nicolae Gane n-a închis un ochi, foindu-se în așternut, încercând să găsească intonația potrivită pentru lectură și răspunsuri inteligente pentru posibilele întrebări ale colegilor veseli, puși mereu pe glume. Trăia deja de doi ani în Iași, oraș în care fusese mutat în 1865, la cererea sa, și numit președinte al Curții de Jurați. Trecuse deja ceva timp din ziua în care colegul de magistratură Vasile Pogor îl prezentase la Junimea, era prieten cu cei mai importanți membri ai societății și nu de puține ori le mărturisise acestora aleanurile sufletului la berăria lui Franțoz, locul în care junimiștii se adunau frecvent pentru a sta la taclale. Dar până-n ziua aceea Nicolae Gane nu le citise colegilor un text de-al său. Și emoțiile îl covârșeau ca pe un adolescent îndrăgostit”.

Era însă începutul unei bogate activități publicistice pentru Gane care a inclus poezii, nuvele, memorialistică și traduceri. A tradus din franceză „Infernul”, prima parte a „Divinei Comedii” a lui Dante.

Prefect de Iași, deputat, inițial din partea conservatorilor junimiști (începând cu 1870) și mai apoi a liberalilor (odată cu trecerea la PNL în 1883, gest aspru criticat de Titu Maiorescu), Gane va fi și președinte al Senatului (1897-1899), ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor (pentru mai puțin de o lună în Guvernul Ion C. Brătianu, martie 1888) și membru titular al Academiei Române (din 1 aprilie 1908).

De cinci ori primar al Iașiului

Marile realizări ale lui Nicolae Gane, dincolo de scrierile sale, vor fi însă în administrația publică locală, ca primar al Iașiului.

Nicolae Gane a fost de cinci ori primar al Iașiului în perioada 1872 – 1911. Primele două mandate (iunie 1872 – mai 1876, aprilie – iunie 1881) au fost din partea conservatorilor, iar în următoarele trei (iunie 1887 – martie 1888, noiembrie 1895 – aprilie 1899, iulie 1907 – ianuarie 1911) a fost ales din partea liberalilor. În toate cele cinci mandate, indiferent de partidul din care a făcut parte, Nicolae Gane a inițiat proiecte care, chiar dacă nu a ajuns să le inaugureze tot el, au schimbat major Iașiul.

Primul proiect major ca primar a fost asfaltarea străzilor, iar inițiativa a pornit și din cauza faptului că multe dintre incendiile care afectau frecvent orașul erau alimentate și de lemnul acoperit cu smoală cu care erau podite unele dintre drumurile principale ale urbei.

Începe asfaltarea la nici o lună de când devine primar

În iulie 1872, la nicio lună de la prima alegere a lui Nicolae Gane ca primar al Iașiului, „un antreprenor din Varșovia turna primii 60 de metri de asfalt, pe strada Lăpușneanu. Vestea, cât și lucrarea, erau însă întâmpinate cu zarvă și răceală, unii târgoveți socotind că asfaltarea străzilor era periculoasă pentru caii de la trăsuri, putându-și ‘desghina’ picioarele”, după cum nota istoricul Mircea Cristian Ghenghea într-o lucrare apărută în Anuarul Muzeului Literaturii Române Iași din 2012.

La finalul primului mandat de primar al lui Gane, o mare parte a străzilor din Iași erau asfaltate sau acoperite cu piatră cubică, iar trotuarele aveau pavaje. De lucrări s-a ocupat englezul W.O. Callender, care a primit un contract aprobat de însuși regele Carol I.

O altă mare realizare a lui Nicolae Gane la Iași a fost, chiar dacă nu a fost inaugurată de el, introducerea tramvaielor. Și nu este vorba de cele trase de cai, cum au apărut prima dată la București, ci tramvaie direct electrice. Motivul: erau mult mai rentabile, iar geografia locului nu permitea cailor să tracteze un vehicul în care erau mulți oameni.

După efectuarea unor ample cercetări, Gane a inaugurat în 1899, Uzina Electrică Comunală datorită căreia în anul următor va funcționa prima linie de tramvai. Primul tramvai care va circula în Iași avea un vagon de pasageri și o platformă pe care se căra marfa negustorilor din zonă. Proiect inițiat de liberalul Nicolae Gane, tramvaiul va fi inaugurat de urmașul său în funcție, primarul conservator Alexandru Bădărău.

A alimentat Iașiul cu apă bună, de la 100 de kilometri

Cea mai mare realizare a lui Nicolae Gane ca primar a fost, însă, aducerea apei potabile în oraș. În ultimul deceniu al secolului XIX, alimentarea cu apă a Iașiului, care cunoscuse o mare expansiune după Unirea Principatelor, era o mare problemă. Sursele de apă existente nu numai că erau insuficiente, dar erau și periculoase, deoarece în albia Bahluiului se aruncau multe gunoaie. Din acest motiv, Gane a încheiat un contract cu inginerul hidrolog englez William Heerlein Lindley pentru a realiza un studiu privind alimentarea cu apă a Iașiului.

După cercetări atente, inginerul englez a propus alimentarea cu apă de la izvoare din comuna Timișești, aflată la circa 100 de kilometri, unde apa era însă de calitate și putea ajunge în Iași prin conducte doar prin cădere, fără a fi nevoie de pompare.

Lui Gane i-a plăcut proiectul, dar nu va apuca să îl înceapă deoarece în 22 aprilie 1899 i s-a terminat mandatul. Urmașul lui, conservatorul Alexandru Bădărău, nu a acceptat proiectul. L-a aprobat însă un alt conservator, Gheorghe Lascăr, care a încheiat un contract cu firma austriacă Union Baugesellschaf pentru realizarea lui.

Lucrările au început în aprilie 1907. În iulie, același an, Nicolae Gane a revenit primar al Iașiului și a supervizat atent executarea proiectului de suflet la care au lucrat mii de oameni, în mare parte localnici, dar și imigranți bulgari și italieni.

În 6 ianuarie 1911, zi de Bobotează și ultima de primar pentru Nicolae Gane, în Piața Unirii din Iași, a avut loc „Marea Sfințire” a apelor venite de la Timișești. Conducta din fontă care alimenta Iașiul cu apă potabilă a fost dată în funcțiune în aprilie 1911, la trei luni de la plecarea de la primărie a lui Nicolae Gane.

De numele lui Nicolae Gane se mai leagă și propunerea de acordare a pensiei viagere în ultimele luni de viață pentru marele poet Mihai Eminescu, precum și inaugurarea la 1 decembrie 1896 a maiestuoasei clădiri a Teatrului Național din Iași, proiectată de arhitecții vienezi Fellner și Helmer.

Nicolae Gane a murit la 16 aprilie 1916 în Iași, orașul asupra căruia și-a pus amprenta decisiv.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari