În urmă cu aproape 120.000 de ani, în locul cunoscut în ziua de azi drept nordul Arabiei Saudite, un grup mic de Homo sapiens s-a oprit să bea apă lângă un lac frecventat de cămile, bizoni și elefanți mai mari decât orice altă specie din zilele noastre.
Oamenii ar fi vânat mamiferele uriașe însă nu au poposit pentru mult timp, folosind sursa de apă doar ca un loc de odihnă în timpul unei călătorii lungi.
Această scenă detaliată a fost reconstruită de oamenii de știință într-un nou studiu publicat în Science Advances, în urma descoperirii urmelor de pași umani și de animale în deșertul Nefud care dezvăluie mai multe despre rutele alese de strămoșii noștri în timp ce se răspândeau în afara Africii.
În ziua de azi, Peninsula Arabică este caracterizată de deșerturi vaste și aride care ar fi fost de nelocuit pentru oamenii timpurii și animalele vânate de aceștia.
Totuși, cercetările din ultimii 10 ani arată că asta nu era întotdeauna adevărat. Datorită climatului natural variat, regiunea avea condiții mult mai umede și o vegetație mult mai bogată în perioada cunoscută drept perioadă interglaciară.
„În anumite momente din trecut, deșerturile care dominau interiorul peninsulei se transformau în pajiști extinse cu lacuri și râuri permanente”, a explicat Richard Clark-Wilson, unul dintre autorii studiului.
Mathew Stewart, de la Max Planck Institute for Chemical Ecology, a declarat că urmele de pași umani au fost descoperite în 2017 în urma eroziunii sedimentelor superioare de la un lac antic poreclit „Alathar”, însemnând „urma” în arabă, potrivit Science Alert.
„Urmele de pași sunt o formă unică de fosile pentru că oferă oportunitatea de a vedea în trecut, de obicei reprezentând câteva ore sau zile, o șansă de care nu avem parte în cazul altor fosile”, a mai spus Stewart.
Cum arată, de fapt, una din primele amprente lăsate de oameni acum peste 10.000 de ani