Cum a reușit Sparta să aibă una dintre cele mai bune armate ale lumii antice?
Pregătirea viitorilor soldați începea de la o vârstă foarte fragedă.
Dr. Kimberly D. Reiter, profesor asociat de istorie antică și medievală la Universitatea Stetson, explică faptul că armata spartană a fost recunoscută ca fiind una dintre cele mai bune din Grecia Antică. Cum au devenit spartanii profesioniști în arta războiului? Un factor a fost agoge, sistemul educațional și de instruire al orașului-stat grec, care a folosit metode dure, extreme și uneori crude pentru a pregăti băieții să fie cetățeni și soldați spartani, notează History.
Agoge își propunea să insufle virtuți militare: forță, rezistență, solidaritate, așa după cum explică regretatul istoric canadian Mark Golden. Dar a realizat toate acestea cu un mare cost, transformând copilăria băieților spartani în ceea ce astăzi ar fi văzut ca o experiență traumatică.
Antrenamentul timpuriu
Potrivit istoricului antic grec Plutarh, care a scris câteva secole după perioada de glorie a Spartei în anii 400 î.Hr., spartanii începeau să își antreneze soldații la scurt timp după naștere, când sugarii de sex masculin erau evaluați de bătrânii spartani. Copiilor „bine construiți și puternici” li se permitea să trăiască, în timp ce cei care au fost considerați nesănătoși sau deformați au fost lăsați la poalele unui munte să moară.
Înainte de a continua trebuie făcută precizarea că spartanii au fost victimele unor campanii de defăimare care au vrut să îi prezinte lumii drept niște barbari. Știm asta, deoarece o serie de săpături arheologice care s-au întins pe mai bine de cinci ani nu au descoperit oase de bebeluși în zona în care se credea că erau părăsiți cei care nu se ridicau la înălțimea standardelor bătrânilor spartani.
La vârsta de șapte ani, băieții spartani ieșeau de sub grija părinților și intrau sub cea a statului, unde erau organizați în companii care trăiau, studiau și erau instruiți. Băiatul care a excelat în judecată și a fost cel mai curajos în lupte era făcut căpitan al companiei”, a scris Plutarh. „Toți stăteau cu ochii pe el, ascultându-i ordinele și supunându-se pedepselor sale, așa că pregătirea lor băiețească era o practică a subordonării”.
Plutarh explica faptul că băieții spartani primeau o educație primară. Dar Stephen Hodkinson, profesor emerit de istorie antică la Universitatea din Nottingham, Marea Britanie, spune că există indicii din alte surse care spun că aceștia primeau „educația elementară standard greacă în citire, scriere, numere, cântec și dans”.
Pentru a-i întări și mai mult, băieții spartani erau obligați să meargă desculți și rareori făceau baie sau foloseau unguente, astfel încât pielea lor devenea dură și uscată, a scris Plutarh. Pentru îmbrăcăminte, li se dădea o singură mantie de purtat pe tot parcursul anului, pentru a-i face să învețe să suporte căldura și frigul și își făceau propriile paturi din plante pe care trebuiau să le rupă din pământ cu mâinile goale de pe malurile râurilor.
Sesiunile de antrenament se dovedeau brutale, tinerii spartani concurând într-o mulțime de sporturi care aveau rolul de a le crește rezistența fizică și de a-i obișnui cu condițiile de pe câmpul de luptă. Pentru a face viața și mai dură, băieții spartani primeau o dietă sărăcăcioasă. Xenophon, un filozof și istoric care a trăit de la sfârșitul anilor 400 până la mijlocul anilor 300 înaintea erei noastre, a menționat că scopul acestui regim de alimentație era să-i mențină subțiri, ceea ce Lycurgus, fondatorul sistemului spartan, credea că îi va face să crească mai înalți. Dar foamea băieților era de asemenea destinată să-i determine să fure alimente din grădini și din alte locuri „pentru a-i face pe băieți mai pricepuți în a obține provizii și pentru a-i pregăti de luptă”, a scris Xenophon. Dar pentru a se asigura că au învățat să se ascundă, băieții care erau prinși furând era biciuiti.
Erau spartanii soldați mai buni?
Strict vorbind, Agoge includea pregătirea militară, care nu începea cu seriozitate până când recruții nu erau adulți. Scopul principal al acestui sistem a fost pregătirea bărbaților spartani pentru a fi membri cooperanți ai societății care respectă regulile și care erau gata să se sacrifice pentru Sparta. Spre deosebire de alte orașe-state grecești, Sparta a fost excepțională în stabilitatea sa socio-politică și asta datorită modului în care erau educați viitorii cetățeni.
Dar accentul pe care școala spartană l-a pus pe forma fizică i-a ajutat pe soldații spartani pe câmpul de luptă. Istoricii explică faptul că antrenamentul prin care treceau i-a făcut mai duri și mai puternici, mai capabile să care greutatea unui scut greu din lemn, în soarele verii.
Adevăratul secret al spartanilor nu a fost aptitudinea fizică sau indiferența față de durere și suferință, ci mai degrabă o organizare superioară pe câmpul de luptă. Trupele spartane exersau neîncetat, până când au putut executa tactici cu perfecțiune. Experții în istorie militară explică faptul că probabil că pregătirea lor în manevre tactice reprezentat avantajul Spartei.
Citește și:
Spartanii nu practicau infanticidul, potrivit arheologilor greci