Un model la scară al Stonehenge arată că monumentul avea o acustică bună

Cercetătorii au avut nevoie de nouă luni pentru a finaliza acest model.

Pietrele uriașe din cercul exterior al ansamblului Stonehenge au acționat ca un amplificator pentru discursurile și muzica din cadrul ceremoniilor organizate cu mii de ani înainte de apariția acusticii moderne, potrivit unui studiu recent, notează Live Science.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Efectele sonore dramatice, inclusiv ecoul repetat al reverberațiilor, ar fi fost necunoscute pentru majoritatea oamenilor care s-au adunat acolo, explică cercetătorii. Singurii care ar fi experimentat fenomene acustice similare ar fi trebuit să viziteze peșteri sau canioane, mai adaugă oamenii de știință.

Un mister arheologic

Descoperirile acestui studiu ajută la explicarea unuia dintre misterele de lungă durată al arheologiei, cum se propaga sunetele în siturile și clădirile antice, precum cercurile de piatră, camerele de înmormântare și templele antice?

În cazul lui Stonehenge, care a fost construit pentru prima oară în urmă cu aproximativ 5.000 de ani pe câmpia Salisbury din sud-vestul Angliei, „amplificarea ar fi putut ajuta la comunicarea vorbirii, iar reverberarea a îmbunătățit sunetele muzicale”

Acest studiu s-a bazat pe examinările detaliate ale unui model la scară al complexului Stonehenge, așa cum probabil arăta și, mai ales, suna în perioada sa de glorie, cu aproximativ 4.200 de ani în urmă. Pentru a realiza modelul, Trevor Cox, profesor de acustică al Universității Salford, Regatul Unit, și colegii săi au petrecut câteva luni turnând tencuială amestecată cu plastic în matrițe tipărite 3D, pentru a sculpta un total de 157 de pietre, aproximativ de două ori mai multe decât au supraviețuit până astăzi.

Bazat pe scanările cu laser ale lui Stonehenge furnizate de English Heritage Trust, care administrează situl istoric, modelul include „potcoava” centrală a celor mai mari cinci arcade de piatră și zeci de „pietre albastre” mai mici, care în viața reală au fost probabil extrase din carierele aflate în Țara Galilor, la peste 225 km distanță.

Dr. Cox a subliniat importanța creării unei reprezentări exacte a lui Stonehenge, așa  arăta în jurul anului 2200 înaintea erei noastre, astfel încât echipa sa să poată afla mai multe detalii despre acustica sitului. Aceștia au măsurat nivelurile sonore în mai multe locații din jurul modelului, atât în cercul exterior de piatră, cât și în afara acestuia, folosind sunete de frecvență crescută pentru a compensa pentru dimensiunile reduse.

Măsurătorile au arătat că discursurile din cercul exterior au fost amplificată de inelul pietrelor cu 10%- 20%  sau aproximativ 5 decibeli, comparativ cu discursurile în câmp deschis. De asemenea, au descoperit că pietrele reverberau la sunete de frecvență medie în interiorul cercului, cu un timp mediu de reverberare de 0,64 secunde.

Au descoperit, de asemenea, că suntele produse în cadrul cercului era mult mai greu de auzit în afara acestuia, iar asta sugerează că astfel de activități în centrul Stonehenge-ului au fost desfășurate în beneficiul câtorva privilegiați și nu pentru grupuri mari.

Studiul a fost publicat în Journal of Archaeological Science.

Citește și:

Misterul megaliţilor de la Stonehenge a fost rezolvat. Oamenii de știință au aflat locul de origine al pietrelor

Scheletul victimei unei crime „misterioase” a fost descoperit lângă un monument similar celui de la Stonehenge

Un templu cu 6.000 de ani mai vechi decât Stonehenge, construit după principii geometrice

”Stonehenge-ul spaniol” a ieşit de sub apă pentru prima dată în 50 de ani