Acesta a fost unul dintre cele mai sângeroase conflicte armate din Războiul Rece.
Războiul din Vietnam a fost luptat între Vietnamul Nord, sustinut de Uniunea Sovietică și China, și Vietnamul de Sud, sprijinit de Statele Unite. Sângerosul conflict și-a avut rădăcinile în stăpânirea colonială franceză și în mișcarea de independență condusă de liderul comunist Ho Chi Minh.
Cele două superputeri ale lumii de după cel de Al Doilea Război Mondial s-au confruntat indirect în Vietnam. La finalul conflictelor, Nordul și Sudul au reușit să se unească, dar după un război extrem de sânge. History a creat o listă cu șase evenimente care au dus la declanșarea acestui război.
Vietnamul a devenit o colonie franceză în 1877 odată cu fondarea Indochina franceză, dar în cel de Al Doilea Război Mondial, Japonia a ocupat acest teritoriu. Luptele dintre cele două armate au permis mișcării de independență, conduse de către Ho Chi Minh să capete tot mai multă putere.
Ho Chi Minh era inspirat de către Revoluția Bolșevică și a fondat Lega pentru Independeța Vietnamului în anul 1941, cunoscută sub numele de Viet Minh. Independența față de Franța a fost declarată în data de 2 septembrie 1945, la doar câteva ore după capitularea formală a Japoniei. În mod evident, Franța nu a aceptat acest curs al lucrurilor și s-a ajuns la un război de gherilă.
Conflictul dintre francezi și Viet Minh a ajuns la final odată cu bătălia decisivă de la Dien Bien Phu, când, după un asediu de patru luni, francezii au pierdut în fața Viet Minh-ului și a comandantului Vo Nguyen Giap. Această bătălie a marcat sfârșitul dominației franceze în Vietnam. Întrebările cine și cum va guverna Vietnamul au atras interesul superputerilor mondiale, care au privit situația din Vietnam cu mare atenție.
Acordurile de la Geneva au fost semnate în iulie 1954 și-au împărțit Vietnamul la paralela 17. Vietnamul de Nord ar fi condus de guvernul comunist al lui Ho Chi Minh, iar Vietnamul de Sud ar fi condus de împăratul Bao Dai. Alegerile au fost programate la doi ani de la semnare pentru a facilita unificarea Vietnamului, dar SUA, de teama comuniștilor s-a asigurat că acestea nu vor mai avea loc.
Lien-Hang T. Nguyen, istoric al Universității Columbia explică faptul că aceste acorduri au semănat semințele unui conflict între două state opuse ideologic care, în cele din urmă, ar fi reprezentat o versiune la scară a conflictului global.
Vietnamul a fost împărțit în timpul Războiului Rece, când tensiunile dintre SUA și Uniunea Sovietică au atins un nivel maxim. Mao Zedong proclamase crearea Republicii Populare Chineze în 1949, iar în ianuarie 1950, China, alături de Uniunea Sovietică a recunoscut formal Republica Democrată Vietnam.
În timpul Războiului Rece, SUA a practicat o politică de izolare a regimurilor comuniste. Doctrina Truman a promis asistență politică, militară și economică națiunilor democratice care se confruntă cu amenințări din partea forțelor comuniste. Succesorul său, președintele Dwight D. Eisenhower, a prezentat Teoria Dominoului potrivit căreia o victorie comunistă în Vietnam ar crea un efect domino în Asia de Sud-Est și, prin urmare, trebuie prevenită cu orice preț.
Împăratul Bao Dai a fost succedat de naționalistul catolic Ngo Dinh Diem. Pozițiaa sa anti-comunistă a fost susținută de către americanii care l-au ajutat să preia puterea. Dar tratamentul preferențial al lui Diem față de minoritatea catolică a dus la proteste în tot Vietnamul de Sud. În mai 1963, opt protestatari budiști au fost uciși de oficialii guvernamentali din Hue.
Ca răspuns, călugărul budist Thích Quang Duc și-a dat foc în mijlocul unei intersecții aglomerate Saigon. Alți călugări au început să îi urmeze exemplul în ceea ce a devenit cunoscută sub numele de „criza budistă”. Statele Unite și-au pierdut încrederea în capacitatea de a conduce Diem. În noiembrie 1963, Ngo Dinh Diem, alături de fratele său au fost omorâți în timpul unei lovituri de stat, ceea ce a dus la schimbarea a 12 guverne în doar doi ani la conducerea Vietnamului de Sud.
Incidentul din Golful Tonkin, cunoscut și sub denumirea de incidentul USSS Maddox a marcat intrarea oficială a Statelor Unite în războiul din Vietnam. „În vara lui 1964, administrația Johnson a demarat planurile secrete pentru extinderea implicării militare a Statelor Unite în Vietnam. Orice acțiune atât de largă ar trebui să aibă sprijinul Congresului, oficialii hotărâți și incidentul din Golful Tonkin a oferit posibilitatea de a asigura această autorizație”, explică Frederik Logeval, profesor de Relații Internaționale al Universității Harvard.
La 2 august 1964, USS Maddox a întâlnit trei ambarcațiuni cu de torpile nord-vietnameze construite de sovietici în Golful Tonkin. Maddox a tras drept focuri de avertizare, conform rapoartelor americane, și a fost întâmpinat cu torpilelor și mitraliere. Pe 4 august, distrugătorul american Turner Joy și USS Maddox au raportat că au fost atacați, deși istoricii pun la îndoială rapoartele oficiale. În data de 7 august 1964, Congresul îi oferă lui Lyndon B. Johnson autoritatea de a lua măsurile necesare pentru împiedicarea altor atacuri.
Ofensiva Tet: începutul sfârşitului Războiului din Vietnam
Vietăţile de pe fundul mării prezintă urme de radiaţii din urma testelor nucleare din Războiul Rece