Joachim von Ribbentrop – povestea unui carierist nazist

Joachim von Ribbentrop a marcat în mod incontestabil istoria secolului XX, în special din calitatea sa de ministru al afacerilor externe, funcție extrem de importantă pe care însă a dobândit-o fără a dispune de o pregătire temeinică în acest sens, ori de o cultură deosebit de vastă. Ribbentrop nu era considerat deloc în unanimitate drept omul potrivit pentru ocuparea unei funcții înalte în stat, nici măcar de către anumiți membri de vârf ai partidului nazist, însă aprecierea lui Adolf Hitler urma să-l propulseze pe cel ce îndeplinise cândva o serie de joburi modeste pe tărâm nord-american – în fruntea diplomației germane.

GALERIA FOTO cu Joachim von Ribbentrop, într-o imagine apare cu Mareșalul Ion Antonescu.

• MESAJE DE CRĂCIUN. Cele mai frumoase mesaje, urări şi felicitări pentru cei dragi
• Misiunea Lucy care va studia asteroizii troieni ai planetei Jupiter, lansată astăzi

Ulrich Friedrich Willy Joachim von Ribbentrop s-a născut pe 30 aprilie 1893, în micuțul oraș Wesel din regiunea Renaniei Inferioare, în cadrul unei familii destul de înstărite. Copilăria o petrece în orașele Kassel, Metz și Arosa (Elveția), așadar în trei țări, învățând de mic și două limbi străine (franceza și engleza), aspect ce se va dovedi extrem important.

Ribbentrop era un tânăr pasionat de sporturi elitiste, precum tenisul de câmp sau hocheiul pe gheață, dar prezenta și o anumită apetență pentru muzică, luând lecții de vioară. Totodată, Ribbentrop nu a fost un elev silitor, dovadă fiind și abandonul său școlar oarecum surprinzător, acesta plecând împreună cu fratele său în Canada și stabilindu-se pentru o perioadă la Montreal. În Canada și SUA va lucra în domenii ce nu se pretau statutului său social, activitățile implicând mai degrabă efort fizic și mai puțin intelectual. În cele din urmă, Ribbentrop a luat contactul cu lumea comerțului, cel cu băuturi alcoolice atrăgându-l în mod special, dovedindu-se în scurt timp și foarte profitabil.

Primul Război Mondial și ascensiunea politică

Debutul primei conflagrații mondiale îl obligă pe Ribbentrop să se întoarcă în Germania, luptând pentru Vaterland atât pe frontul de Est, cât și pe cel din Vest, fiind în câteva rânduri rănit superficial. În 1919, Ribbentrop se stabilește la Berlin și încercă să pună bazele unei firme importatoare de vinuri, devenind astfel un mic comerciant într-o țară devastată de repercusiunile războiului, dar în care afacerile cu băuturi alcoolice urmau să înflorească pe termen lung.

În scurt timp, Ribbentrop devenise o persoană înstărită, iar cercurile elitiste în care dorea să se integreze, precum și numeroasele sale deplasări efectuate în străinătate, ori însăși luxul pe care Ribbentrop îl râvnea, au acutizat un ”complex” mai vechi, cel de a nu deține o titulatură nobiliară, spre deosebire de o altă ramură a familiei sale. În consecință, Ribbentrop se va lăsa ”adoptat” în 1925 de către o mătușa, devenind astfel la rândul său un ”von”. Convingerile sale conservatoare se reflectă și prin simpatia sa manifestată pentru Partidul Popular German (DVP), urmând ca din preajma anului 1930, Ribbentrop să se apropie de ideologia partidului nazist (NSDAP), mult mai radicală, devenind și membru în 1932.

Deși încă din start simpatizat de Hitler, aroganța lui von Ribbentrop a trezit și antipatii în cadrul partidului – lideri naziști precum Joseph Goebbels sau Hermann Göring numărându-se cu siguranță printre cele mai grele nume. Goebbels îl considera un ”îngâmfat limitat”, ministrul propagandei naziste neînțelegând motivul admirației lui Hitler pentru Ribbentrop.

La rândul său, Göring s-a declarat profund îngrijorat de maniera în care Ribbentrop, ministru de externe la acea dată, gestiona criza sudetă (ce s-a dovedit o mare reușită pentru Ribbentrop, în cele din urmă), Reichsmarschall-ul avertizându-l într-un mod extrem de dur pe acesta: ”dacă din găinăria aceasta va ieși război, dumneavoastră veți fi primul la ștreang!”, afirmație ce urma să se dovedească profetică.

Întorcându-ne însă în timp și analizând ascensiunea lui Ribbentrop în cadrul partidului, observăm cum statutul social și cunoașterea unor limbi străine (lucru deloc comun la nivelul decizional al partidului nazist) l-au avantajat într-un mod categoric pe von Ribbentrop. În plan privat, acesta se va distanța treptat de vechii săi parteneri de afaceri sau prieteni de origine evreiască, asigurându-i însă că nu va achiesa la ideologia profund rasistă a partidului, fapt ce urma să susțină de altfel și în toamna lui 1945, în fața judecătorilor de la Nürnberg.

Viziunea politică a lui Ribbentrop și reușitele sale

În 1936, Ribbentrop devine ambasador la Londra, având ca obiectiv precis – atragerea Marii Britanii într-o alianță cu cel de-al Treilea Reich. Acest obiectiv concret era însă extrem de greu de realizat, însuși Ribbentrop, un admirator al societății britanice, nu credea într-o astfel de reușită, cunoscându-i de la bun început agenda lui Hitler și ambițiile sale revizioniste. Totodată, el era adeptul viziunii imperialiste wilhelmiene și considera că Germania ar trebui să consolideze o alianță puternică cu Uniunea Sovietică, un așa-zis Kontinentalblock orientat împotriva Marii Britanii.

Pe 2 ianuarie 1938, Ribbentrop îi transmite lui Hitler faptul că realizarea alianței pe care acesta o dorea (cu Marea Britanie) este practic irealizabilă. În ciuda acestui eșec diplomatic, Ribbentrop urma să devină la scurt timp, pe 4 februarie 1938, ministrul de externe al Reich-ului, substituindu-l pe Constantin von Neurath, un fost diplomat de carieră. Astfel, von Ribbentrop, considerat de mulți istorici drept carieristul nazist pur sânge, ajunge în vârful diplomației germane.

Fără îndoială, momentul de glorie a mandatului său a fost cel în care a semnat celebrul tratat de neagresiune cu URSS, din 23 august 1939, cunoscut și drept ”Pactul Ribbentrop-Molotov”, în care cele două mari puteri își delimitau practic ariile de acțiune din Europa Centrală și de Est. Această decizie a surprins mulți ideologi naziști, cunoscută fiind antipatia Führer-ului față de bolșevici și slavi în general, precum și dorința sa declarată privind extinderea Reich-ului spre răsărit. Pentru România, Pactul Pactul Ribbentrop-Molotov va avea efecte dramatice, culminând cu cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, în vara  anului următor.

Declinul lui Joachim von Ribbentrop

Ribbentrop nu a reușit să implice Italia și Japonia într-un război direct cu Franța și Marea Britanie, la începutul conflagrației izbucnite în septembrie 1939, fapt ce a reprezentat o nereușită diplomatică majoră, din perspectivă germană. De altfel, rolul său politic în cadrul Reich-ului urma să se diminueze după acel moment de apogeu, atins în august 1939.

Practic, influența sa a devenit una pur teoretică odată cu începerea războiului, urmând a fi profund dezamăgit de hotărârea crucială luată de Hitler, de a ataca URSS și de a deschide implicit un front și în Est. Ribbentrop considera că singura modalitate prin care alianța anglo-americană putea fi înfrântă, era tocmai includerea lui Stalin într-o uriașă alianță euro-asiatică, ce s-ar fi întins de la oceanul Atlantic, la cel Pacific. În viziunea sa, URSS ar fi trebuit să devină chiar parte a Tratatului Tripartit, răsturnând astfel raportul de forțe.

În scrierile sale însumate în lucrarea ”Zwischen London und Moskau” (Între Londra și Moscova), Ribbentrop susține faptul că a încercat întotdeauna să-l tempereze pe Hitler și că a pledat inclusiv pentru o încheiere pe cale pașnică a războiului, fiind chiar dispus să se deplaseze împreună cu familia sa la Moscova, în scopul de a negocia încheierea ostilităților. Hitler s-a dovedit însă de neînduplecat, conform destăinuirilor lui Ribbentrop, răspunzânu-i acestuia cu fermitate: ”Ribbentrop, să nu îmi faceți figuri ca Heß!” (cunoscută fiind ”peripeția britanică” a liderului nazist, sfârșită într-un mod extrem de jenant pentru Hitler, adjunctul său rămânând în prizonierat până la sfârșitul vieții).

Secretarul de stat Ernst von Weizsäcker îl descria pe Ribbentrop drept un personaj extrem de abil, ce știa mereu cum să dea impresia că este de aceeași părere cu Führer-ul, chiar și atunci când nu era neapărat cazul, ajustându-și convingerile din mers, în funcție de opiniile dictatorului.

În cele din urmă, Joachim von Ribbentrop a încercat să fugă, intuind primejdia în care se afla în primăvara anului 1945. A fost însă prins în Hamburg de către aliați, judecat la Nürnberg și condamnat la moarte prin spânzurare, fapt petrecut pe 16 octombrie 1946 – Ribbentrop fiind chiar primul lider nazist executat, după ce cu doar o zi în urmă, Hermann Göring (cel ce îi prevestise cu precizie sfârșitul lui Ribbentrop) izbutise să se sinucidă în celula sa, evitând astfel același sfârșit.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum a fost eradicat tifosul în ghetoul din Varșovia, cel mai mare creat de Germania Nazistă

Un album cu imagini INEDITE din Germania nazistă a fost făcut public pentru prima dată – GALERIE FOTO

Povestea cu final trist a ofiţerului german din Al Doilea Război Mondial care l-a salvat pe ”pianist”. ”Vom fi pedepsiţi şi noi şi copiii noştri nevinovaţi”

Povestea „nepotului dezgustător” al lui Hitler care s-a înrolat în armata americană, pentru a lupta împotriva naziştilor: „Adolf este diavolesc şi păgân”