Conflictele militare au transformat, în mod fundamental, istoria civilizației umane.
Războiul este unul dintre lucrurile la care ne pricepe cel mai bine ca specie, reușind ca în doar câteva mii de ani să trecem de la arme din piatră și lemn la armele atomic și, implicit posibilitatea de a ne aduce singuri sfârșitul.
De-a lungul istoriei noastre, au avut loc un număr extrem de mare de bătălii care au schimbat cursul războaielor n care au fost purtate și, odată cu acestea, modul în care a evoluat lume. Live Science a creat o listă cu zece astfel de bătălii.
În anul 409 înaintea erei noastre, grecii au înfruntat Imperiul Persan, conduși de către regele Darius I. Navele conduse de către acesta au adus peste 20.000 de infanteriști pe câmpia de la Maraton pentru a-i pedepsi pe greci.
Herodot notează că în ciuda superiorității numerice, grecii au condus un atac frontal care a determinat armata persană să intre în panică și să fugă spre navele lor. Peste 6.000 de persani au fost uciși, comparativ cu mai puțin de 200 dintre greci.
Această bătălie a dat naștere legendei lui Pheidippides, cel care ar fi alergat de la Marathon către Atena pentru a duce veste victoriei, murind tragic la final. În cinstea lui, la olimpiade există o probă numită maraton, în care atleții trebuie să alerge peste 42,2 kilometri.
Francisco Pizarro l-a atacat pe conducătorul incaș Atahualpa,în data de 16 noiembrie 1532. Lupta a avut loc în Cajamarca, în prezent pe teritoriul statului Peru. Măcelărirea a mii de nobilimi incași neînarmați a fost începutul unei lungi lupte între spanioli și incași.
După luni de diplomație și spionaj, Pizarro l-a invitat pe conducătorul Incan să vină în marea piață din Cajamarca. Atahualpa a fost de acord și a adus 80.000 de mii de oameni, cu o suită personală neînarmată pentru a-și arăta bunăvoința. Între timp, oamenii lui Pizarro s-au ascuns în oraș. Un călugăr a oferit conducătorului o biblie și l-a rugat pe rege să accepte creștinismul. Regele a refuzat, iar spaniolii au deschis focul, ceea a dus la capturarea și executarea ulterioară a monarhului.
Pe 14 octombrie 1066, William Cuceritorul l-a învins și l-a ucis pe regele Harald al II-lea pe dealul Senlac, lângă Hastings, Anglia. William a considerat că fostul rege, Edward Confesorul, i-a promis tronul său în 1051. Dar pe patul său de moarte, Edward s-a răzgândit și l-a numit pe nobilul Harold Godwinson. William și-a folosit armata pentru a contesta pretențiile la tron ale lui Harold.
Victoria de la Hastings și încoronarea din ziua de Crăciun a anului 1066 a dus la sfârșitul dominației anglo-saxone asupra arhipelagului britanic.
Ioana d’Arc este una dintre cele mai cunoscute personalități ale istoriei franceze, acesta fiind motivul pentru care francezii au reușit să scape de asediul orașului Orleans.
Englezii păreau să câștige asediul care dura de aproape șase luni, dar când Ioana a apărut în oraș, adunând locuitorii, sugerând decizii tactice și participând la luptă, francezii au reluat malurile râului Loara și i-au învins pe invadatori. Victoria a sporit moralul francezilor, care a fost învinși la Agincourt, Franța, de către Henric al IV-lea. Mulți spun că bătălia a salvat Franța de secole de stăpânire engleză.
În anul 732 al erei noastre, o armată musulmană invadatoare, condusă de generalul maur al Spaniei, Abd-er Rahman, a traversat Pirineii de Vest și a ajuns în Tours, Franța, în speranța de a se extinde în Europa.
Generalul a fost întâmpinat de către Charles „Ciocanul” Martel, aflat în fruntea unei forțe de atac a francilor. În cele din urmă, forțele francilor l-au capturat și omorât liderul maur și au forțat armata invadatoare să se retragă. Mulți savanți au susținut că dacă Abd-er Rahman ar fi câștigat, islamul ar fi devenit religia dominantă în Europa.
După înfrângerea de la Chesapeake, forțele britanice, înconjurate de către marina franceză și de către trupele revoluționare ale lui George Washington se predau la Yorktown. Istoricii explică faptul că această confruntare nu a fost spectaculoasă, dar, capitularea englezilor din data de 19 octombrie 1781 a dus la sfârșitul Războiului American de Independență.
La 18 iunie 1815, forțele britanice și prusace, conduse de către ducele de Wellington au înfrânt armatele lui Napoleon Bonaparte la Waterloo, în Belgia. Bătălia a fost înfrângerea finală a lui Napoleon, care și-a extins influența în Europa începând cu 1799.
Napoleon fost nevoit să abdice după o dezastruoasă campanie rusă în 1814 și s-a întors pentru scurt timp în fruntea oamenilor săi la Waterloo. După aceea, a abdicat din nou. Împăratul francez a murit în exil pe insula Sfânta Elena în largul coastei Africii de Vest în 1821.
Forțele Uniunii, conduse de generalul George Meade, au rebelii conduși de către Robert E. Lee la Gettysburg, Pennsylvania în data de 3 iulie 1863, după trei zile de lupte.
Confederații tocmai obținuseră o victorie la Chancellorsville, Virginia șii sperau să înainteze mai departe spre nord când cele două armate s-au întâlnit. Deși sudiștii au câștigat prima zi de luptă, în ziua a treia, rebelii au intrat în retragere, cu aproape 100.000 de oameni morți în total. Bătălia a stins speranțele Confederației de a ajunge la Harrisburg sau Philadelphia. Istoricii au spus ulterior că bătălia, împreună cu înfrângerea Sudului de la Vicksburg au fost momentele de cotitură în Războiul Civil.
În august 1942, Adolf Hitler a ordonat bombardarea orașului industrial Stalingrad , numit acum Volgograd, apoi trimiterea infanteriei la atac. Armata rusă a înrolat cetățeni voluntari, unii fără arme, pentru a lupta împotriva invadatorilor. După aproximativ trei luni, germanii au ajuns pe țărmurile râului Volga, dar rușii au creat o contraofensivă care a prins armata germană în oraș.
Luptele corp la corp pentru suprafețe mici de pământ, lipsa resurselor și vremea aprigă au dus la capitularea naziștilor în luna februarie a anului 1943. Aproape două milioane de oameni, militari și civili, au murit în asediu. După Stalingrad, germanii nu au mai avansat pe frontul de est al războiului.
În timp ce asediul de la Stalingradul a fost o luptă decisivă pentru frontul estic, invazia Normandiei de către forțele aliate în Ziua Z a marcat începutul declinului pe frontul de vest pentru naziști.
Operațiunea a fost lansată la 6 iunie 1944, odată cu debarcările din Normandia. Un atac aerian de 1.200 de avioane a precedat un atac cu amfibii care a implicat peste 5.000 de nave. Aproape 160.000 de militari au traversat Canalul Mânecii pe 6 iunie, iar peste două milioane de trupe aliate s-au aflat în Franța până la sfârșitul lunii august.
Ziua Z, debarcarea în Normandia. Cum a schimbat cursul istoriei în cel de al Doilea Război Mondial