Armele folosite în epoca medievală prezintă nivelul tehnologic al acelei perioade.
Perioada medievală în continentul european s-a dovedit a fi extrem de complicată, relațiile dintre state sau diferite figuri de autoritate schimbându-se în mod constant, adesea ajungându-se la conflicte militare deschise.
O vizită prin muzeele lumii ne arată o gamă largă de arme folosite în acea perioadă. Aceste arme reprezintă un bun indicator al nivelului tehnologic al comunității de care a fost produsă. Medievalists a creat o listă cu zece arme medievale.
Aceste arme pot fi văzute drept versiuni mai mici ale săbiilor, dar cu o mai mare gamă de utilizări. Pumnalele avea, de obicei, între 30 și 50 de centimetri și puteau fi folosite atât pe câmpul de luptă, dar și în activitățile de zi cu zi.
De-a lungul secolelor, artizanii europeni au reușit să creeze diferite modele de pumnale, acestea diferențiindu-se în funcție de modul de prindere, dar și de mărimea și forma lamei.
Topoarele au fost folosite de-a lungul miilor de ani de către comunitățile umane, cu precizarea că materialele și calitatea acestora s-a schimbat considerabil. Atunci când vorbim de Evul Mediu, trebuie să notăm faptul că topoarele reprezentau o alternativă practică la săbii. Acestea din urmă costau destul de mult și, în plus, forjarea acestora necesita atât materiale de calitate, dar și cunoștințele necesare.
Topoarele în perioada medievală sunt asociată cu războinicii vikingi, deși istoricii explică faptul că și alte popoare foloseau astfel de arme. Aceste arme se dovedeau a fi de încredere în timpul luptelor, dar și accesibile pentru mulți mai mulți războinici. Săbiile, datorită calității metalului, erau scumpe și erau, din această cauză, rezervată unei elite militare.
Halebardele fac parte dintr-o categorie mai largă de arme, dar care pot fi identificate destul de ușor după două caracteristici: sunt la fel de înalte precum un om și au o lamă la vârf. Acest design este unul relativ simplu, dar s-a dezvoltat ca modalitate de doborâre a cavaleriei.
Această armă își dovedește eficiența odată cu secolele XIV, atunci când este folosită în formații coordonate. Războinicii din aceste formații aveau parte de o apărare și un atac foarte bune în fața cavalerilor în armuri.
Această armă a fost perfecționată de către inginerii Imperiului Bizantin și de-a lungul istoriei acestuia a reprezentat motivul unor victorii militare extrem de importante.
Era o substanță lichidă, care putea fi folosită print dispozitive asemănătoare aruncătoarelor de flăcări moderne. Cel mai important aspect al acestei arme este că flăcările acesteia nu pot fi stinse de apă, ceea ce a însemnat că navale ar fi deosebit de vulnerabile la efectele sale.
Arbaletele au existat vreme de mii de ani, cu toate acestea, mențiunile despre acestea în textele medievale sunt destul de rare. „Revenirea” acestei arme a avut loc în jurul secolului al XII-lea, fiind folosită împotriva cavalerilor în armuri.
Încărcarea acestei arme se dovedea a fi greoaie, dar, spre deosebire de arc, aceasta putea fi folosită eficient chiar și de către soldații care nu au avut parte de o instruire militară extensivă.
În Evul Mediu arbaletele erau considerate ca fiind arme lipsite de onoare, putem bănui că din cauza faptul că punea o distanță considerabilă între cel care o folosea și țintă.
Acestă armă a schimbat în mod definitiv modul în care o cetate era asediată în perioada medievală, permițând atacarea și distrugerea unora dintre cele mai bune fortificații.
Această tehnologie a apărut în China secolului IV înaintea erei noastre și a „călătorit” către vest prin invaziile diferitelor populații. De-a lungul timpului această tehnologie a dus la o serie de victorii importante, dar în timp a fost înlocuită de către armele de foc.
Sulițele au un design extrem de simplu: un băț lung care se termina cu o lamă. Această simplitate a permis o gamă largă de utilizări, putând fi folosite pentru apărare, dar și pentru atac, atunci când erau aruncate către un inamic.
Una dintre cele mai importante evoluții ale acestei arme din perioada medievală a fost adusă de către folosirea sulițelor de pe cai. Un atac cu sulițele de pe cal se dovedea a fi extrem de puternic, putând decide bătălii. În timp, această practică a dus la apariția lăncilor, pe care în prezent le asociem cu turnirurile dintre cavaleri.
Acestea sunt unele dintre cele mai cunoscute arme din Evul Mediu, suferind o mulțime de modificări, în funcție de regiune, dar și materialele disponibile. Regimentele de arcași erau mereu prezente pe câmpurile de luptă și să nu uităm faptul că mongolii au reușit să cucerească o mare parte din lumea cunoscută folosindu-și arcurile călare.
Experții în istorie medievală sunt de acord că arcașii s-au dovedit esențiali pentru conflictele militare din Evul Mediu și că aceștia putea fi adaptați pentru toate situațiile care putea fi întâlnite în timpul unui război.
Praful de pușcă a fost inventat în China secolului al IX-lea și odată cu răspândirea acestuia către vest a dus la apariția unei game largi de arme. În scurt a reușit să schimbe modul în care războaiele erau purtate.
Armele de foc au reprezentat o revoluție în tehnica militară, deși, adevărul este că a fost una extrem de lentă, chiar și la sfârșitul secolului al XV-lea se dovedeau extrem de lente. Cu toate acestea, armele de foc au schimbat de multe ori echilibrul bătăliilor și chiar cel din relațiile internaționale.
Săbiile reprezintă armele care par a fi cel mai des asociate cu perioada medievală. Totuși, trebuie să precizăm că vorbim aici de o armă care a fost folosită de o multitudine de culturi și, din această cauză a căpătat o mulțime de atribute, depășindu-si condiția de simplu instrument de ucis.
„Fiecare cultură care a făcut și a folosit săbii le-a privit ca pe niște obiecte extraordinare. Acestea sunt prezente în istoria, cosmologia și mitologia multor comunități de pe glob, din Africa până în nordul Europei, din Asia de Est și subcontinentul indian. Folosirea lor nu se atribuie exclusiv fascinației umanității de moment cu moartea. Acest lucru este clar din spectrul sensurilor atașate săbiilor de-a lungul timpului și spațiului, cuprinzând puterea, înțelepciunea, bucuria, protecția, și chiar frica”, explică Sue Brunning, expertă în arheologie, specializată în Evul Mediu.
Cele mai faimoase săbii din lume
10 mari luptători cu sabia care au intrat în istorie
Săbiile invincibile: care era secretul misterioaselor arme vikinge Ulfberht?