De ce a folosit SUA o a doua bombă atomică împotriva Japoniei?
În data de 9 august 1945, SUA a aruncat asupra orașului Nagasaki o a doua bombă atomică.
Armele nucleare au reprezentat o parte importantă a celui de Al Doilea Război Mondial, forțele combatante investind o cantitate mare de resurse pentru a obține un astfel de armament.
Statele Unite au reușit să obțină primele această armă și au decis să o folosească împotriva ultimului inamic rămas: Japonia. În 6 august 1945, a fost lansată prima bombă nucleară asupra orașului Hiroshima și trei zile mai târziu asupra orașului Nagasaki. Chiar și în prezent istoricii se întreabă dacă cel de-al doilea atac a fost necesar, notează History.
Nagasaki nu a fost ținta inițială
Un ordin semnat de către Harry S. Truman autoriza membrii Proiectului Manhattan să construiască bombe atomice pentru atacarea mai multor orașe japoneze: Kokura, în prezent Kitakyushu, Niigata și Nagasaki, de îndată ce vremea ar fi permis asta.
În data de 9 august, avionul Bockscar a decolat de pe insula Tinian din Pacificul de Vest, având la bord bomba „Fat Man” și destinația Kokura, acolo aflându-se un depozit de armament. Din cauza condițiilor meteo, avionul s-a îndreptat către Nagasaki, ținta secundă.
Fat Man era o bombă pe bază de plutoniu și a fost detonată la ora locală 11:02. Ca urmare a exploziei acesteia au murit 40.000 de oameni instantaneu și aproximativ o treime din oraș a fost distrusă.
„Această a doua demonstrație a puterii bombei atomice a aruncat Tokyo în panică, pentru că dimineața următoare a adus primele semne că Imperiul Japonez era gata să se predea”, nota Truman în memoriile sale.
După doar patru zile de la cea de-al doilea atac nuclear, împăratul Hirohito a anunțat predarea necondiționată a Japoniei și sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial.
De ce a avut loc atacul asupra orașului Nagasaki?
Justificarea administrației Truman a fost aceea că astfel urmau să pună capăt războiului din Pacific, evitând astfel o invazie americană în japonia și salvând viețile soldaților americani.
Henry L. Stimson, secretar al Apărării, nota într-un articol din 1947 că în 1945 Japonia nu dăduse semne că ar fi vrut să se predea necondiționat. Din această cauză au fost făcut chiar și planurile unei invazii a arhipelagului nipon în luna noiembrie a anului 1945.
Uniunea Sovietică, noul dușman
Mulți istorici și experți militari au declarat în multe rânduri faptul că folosire armelor atomice a reprezentat un exces de forță din partea SUA, Japonia făcând unele eforturi, prin intermediul URSS, de a începe negocierile de pace.
Generalul Curtis LeMay din cadrul Forțelor Aeriene a declarat reporterilor în 1945 că „bomba atomică nu a avut deloc legătură cu încheierea războiului”.
În cartea The Decision to Use the Atomic Bomb, istoricul Gar Alperovitz argumentează faptul că folosirea celei de a doua bombe atomice a reprezentat un act care să atragă atenția Uniuni Sovietice. Mai exact, scopul administrației Truman era acela de a pune SUA într-o poziție de putere în posibilitatea unui nou conflict.
O a treia teorie se dovedește a fi extrem de cinică și subliniază faptul că știința este un instrument și că depinde de ci care o folosesc dacă aceasta este „bună” sau „rea”. Amiralul William “Bull” Halsey susținea în 1946 că cercetătorii din cadrul Proiectului Manhattan au vrut să-și testeze dispozitivele.
Citește și:
Efectele pe termen lung ale atacului atomic de la Hiroshima şi Nagasaki
Ce trebuie să faci ca să supravieţuieşti unui război nuclear?
Care sunt adevăratele pericole din spatele unui război nuclear?