Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”
Distrugerile enorme și experiența traumatizantă a Primului Război Mondial au accentuat în perioada interbelică, în România, dar și în multe alte țări, ideea că potențialul de război se afla în strictă legătură cu cel economic. O țară putea ajunge în situația în care să fie nevoită să reziste bazându-se doar pe resursele proprii. În acest context, politica liberală „prin noi înșine”, inițiată de Vintilă Brătianu și susținută de Partidul Național Liberal, avea rolul de a consolida Statul, dar și capitalul românesc.
Primul deceniu de după Marele Război a fost dominat politic de Partidul Național Liberal, care a guvernat direct în cea mai mare parte a timpului (1918-1919, 1922-1926, 1927-1928) și a controlat evenimentele de pe scena politică chiar și în perioadele când la guvernare s-au aflat alte forțe politice.
Cel care a conceput și a pus în aplicare politicile economice ale Partidului Naționale Liberal în primul deceniu interbelic a fost Vintilă Brătianu, fratele lui Ionel Brătianu.
Vintilă a fost timp de cinci ani și jumătate ministru de Finanțe și apoi aproape un an prim-ministru, iar mulți istoricii l-au caracterizat ca fiind „conducătorul efectiv cu puteri nelimitate al întregii politici economice a României” din anii `20. „Vintilă Brătianu a făcut pentru țară mai mult decât toți naționaliștii la un loc. A fost aproape singurul om politic care a lucrat zi de zi și în chip efectiv la propășirea economiei naționale”, avea să caracterizeze Sterie Diamandi munca întreprinsă de fruntașul liberal.
Sub presiunea inflației și a scăderii producției
Politica economică a lui Vintilă Brătianu a fost dominată de eforturile de a întări moneda națională și de ideea de a lărgi ponderea capitalului românesc în economia națională. Unele dintre măsurile economice luate au fost determinate de distrugerile cauzate de război și de scăderea producției.
În primii ani de după război, din cauza scăderii producției, care amenința asigurarea consumului intern, au fost interzise temporar o serie de exporturi, inclusiv de cereale și de produse petroliere.
Taxele vamale la export au reprezentat o sursă importantă pentru bugetul de stat, dar și o formă de a menține pe plan intern prețurile scăzute, asigurând o protecție în fața tendințelor inflaționiste. În schimb, taxele vamale la importul de produse manufacturate asigurau echilibru balanței comerciale, prin descurajarea importurilor de consum, și favorizau dezvoltarea industriei naționale.
România a avut de a face în primul deceniu interbelic cu mari și complicate probleme financiare. Scăderea producției agricole și industriale cauzate de război au redus drastic veniturile Statului și ale populației, iar cheltuielile mari și datoriile acumulate au generat o puternică presiune inflaționistă. Pentru a face față acestei probleme au fost introduse noi impozite și taxe pentru a crește veniturile statului și s-a trecut la o reducere drastică a cheltuielilor publice.
Vintilă Brătianu era pentru o aplicare strictă a principiului echilibrului bugetar între venituri și cheltuieli. El a urgentat modernizarea sistemului fiscal românesc și a impus o ordine în repartizarea cheltuielilor, pentru a permite consolidarea situaţiei financiare a ţării. Dar marea bătălie a lui Vintilă Brătianu a fost cu devalorizarea monedei naționale. Eforturile economice ale României pentru a întări „leul” au fost duse pe parcursul primului deceniu interbelic.
O altă luptă fost cu companiile internaționale care exploatau petrol din România. Vintilă a insistat „asupra utilizării optime a resurselor petroliere din România”, în condiţiile creșterii cererii de energie pe plan intern şi internaţional, și a susținut crearea unei industrii extractive românești.
Integrarea noilor provincii și consolidarea României
Politica de consolidare a Statului român, după unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei și Banatului, precum și mărirea ponderii capitalului românesc în economia autohtonă au fost obiectul unei ample legislații economice adoptate sub bagheta lui Vintilă Brătianu.
Pentru a promova dezvoltarea industriei naţionale au fost emise o serie de acte legislative. Prin articolul 19 din Constituție se preciza faptul că zăcămintele miniere, precum şi bogățiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea statului. În acest sens au fost adoptate acte legislative, precum: „Legea privind comercializarea şi controlul întreprinderilor de stat economice ale statului” (7 iunie 1924) , „Legea energiei” (4 iulie 1924), dar și „Legea Minelor (4 iulie 1924). În ceea ce privește unificarea administrativă a tuturor provinciilor a fost adoptată legea din 14 iunie 1925, care avea la bază „păstrarea caracterului unitar al ţării” şi aplicarea descentralizării administrative.
Politica economică adoptată de Vintilă Brătianu a stârnit numeroase reacții, pozitive, dar și negative. Însă măsurile întreprinse de el trebuie așezate în contextul epocii.
România și Europa își reveneau cu greu după război și crizele economice cauzate de conflagrație. În cazul României, lucrurile erau și mai complicate și din cauza situației geopolitice. România era înconjurată de vecini (Ungaria, Bulgaria, URSS) care promovau o politică de revizionism la adresa statului român. Prin urmare, prioritatea absolută a fost cea de întării statul român și a capacităților de reacție în fața pericolelor externe.
Vă recomandăm să citiți și:
Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”
I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic
Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru
Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României
Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris