Conferința de la Teheran, testul politic al Aliaților din Al Doilea Război Mondial
Conferința a fost prima dată când cei trei lideri principali ai Aliaților s-au întâlnit față în față.
În noiembrie-decembrie 1943, cei trei lideri ai Aliaților: Iosif Stalin, Franklin D. Roosevelt și Winston Churchill s-au întâlnit în cadrul unei conferințe secrete care a avut la o Teheran.
Această conferință a fost convocată pentru a determina strategia necesară înfrângerii Germaniei naziste și Japoniei imperiale. Dar, de asemenea, întâlnirea celor trei lideri a avut rolul de a determina modul în care ar fi trebuit să arate lumea după terminarea războiului, notează History.
O întâlnire care aproape nu a mai avut loc
Roosevelt a încercat de mai multe ori să se întâlnească cu Stalin, dar acesta din urmă a refuzat în mod constant, istoricii explică faptul că cel de-al doilea încerca să evite tentativele de asasinat și suferea de o frică de zbor.
Sovieticii au ales ca loc al întrevederii Teheranul și asta deoarece Iranul se afla sub controlul comun al lor și al britanicilor. Un loc atât de îndepărtat a reprezentat o problemă semnificativă pentru președintele SUA și asta deoarece nu se putea afla departe e țară pentru mai mult de 10 zile și asta deoarece Congresul se afla în sesiune. Absența președintelui ar fi dus la ratificarea legilor fără posibilitatea exercitării dreptului de veto.
Un scop comun și trei strategii
Deși înfrângerea Germaniei și crearea unei lumi post-conflict au reprezentat scopul comun al celor trei aliați, modul în care acestea să devină realitate reprezenta un motiv de conflict între aceștia.
În mod ironic, după cum explică istoricii, președintele american și premierul britanic, pe care în general îi percepem ca fiind prieteni apropiați au avut adesea păreri diametral opuse.
Prioritatea președintelui Roosevelt a fost reprezentată de către o invazie dinspre Regatul Unit și nordul Franței a teritoriilor ocupate de către naziști. Americanii își doreau ca invazia să aibă loc în anul 1944, lor alăturându-se și sovieticii, care erau informați de posibilitatea unei astfel de operațiuni. Britanicii, conduși de către Churchill au făcut opinie separată, argumentând că acest atac pe scară mare ar trebui să aibă loc în 1945.
Nigel Hamilton, biograf al lui Franklin D. Roosevelt, notează în cartea sa din 2019: War and Peace: FDR’s Final Odyssey că existau o serie de zvonuri care indicau posibile discuții între Germania nazistă și URSS. În aceste condiții Aliații încercau să securizeze sprijinul sovieticilor și a evita un scenariu în care Stalin și Hitler ar fi făcut pace separat.
În ceea ce privește efortul de război sovietic, americanii sperau ca URSS-ul să își extindă operațiunile și în Oceanul Pacific și să declare război Japoniei. Stalin a fost reticent față de deschiderea unui conflict direct cu niponii și de aceea a așteptat până în 1945 pentru a declara război în mod oficial.
Roosevelt a venit la negocieri și cu unele planuri pentru viitor, unul dintre acestea a fost cel de înființare a Organizației Națiunilor Unite, dar și includerea Chinei în „clubul” celor trei aliați pentru a asigura securitatea globală.
Planurile lui Stalin
În mare parte agenda lui Stalin corespundea cu cea a lui Roosevelt, dar a insistat ca aliații săi să deschidă un nou front în Franța pentru a-l forța pe Hitler să își împartă trupele pentru a acoperi ambele zone de conflict.
Winston Churchill a încercat să-l atragă pe Stalin de parte sa, mai ales în ceea ce privea planurile legate de conflictul din Mediterana, totuși dictatorul nu a fost înduplecat. Istoricii sunt de acord că părerile comune împărtășite de SUA și URSS aveau să sublinieze rolul marginal pe care Regatul Unit avea să îl joace în stabilirea priorităților din timpul războiului, dar și după.
Cine a câștigat?
Dat fiind faptul că vorbim de o conferință între aliați, întrebarea pare a fi deplasată, touși, dat fiind faptul că de față au fost unele dintre cele mai importante figuri politice trebuie să răspundem la această întrebare. Criticii lui Roosevelt sugerau că acesta a fost manipulat de către Stalin, totuși, retrospectiv, ținând cont de modul în care a evoluat războiul, dar și lumea de după, putem spune că marele câștigător a fost președintele american.
La câteva zile după conferință cei trei lideri au oferi o declarație comună care a ascuns conflictele interne și a subliniat determinarea de a termina războiul.
Citește și:
Ziua Z, debarcarea în Normandia. Cum a schimbat cursul istoriei în cel de al Doilea Război Mondial
Rolul României în Al Doilea Război Mondial. Cum am pierdut Basarabia şi Bucovina – FOTO