Imigranții chinezi au fost o parte importantă a goanei după aur din Canada
Gropile de gunoi care se află în fostele așezări miniere din secolul XIX reprezintă o sursă importantă de informații pentru arheologi.
În anul 2012, în timpul unor lucrări de infrastrcutură din Barkerville, un fost oraș minier din Canada, a fost descoperită o groapă de gunoi din secolul XIX, atunci când orașul a fost fondat de către o companie minieră canadiano-chineză.
Arheologii explică faptul că Berkeville, acum un parc istoric, are multe zone în care gunoiul a fost aruncat și acestea tinde să fie destul de important din punct de vedere științific. Totuși, groapa descoperită în 2012 era amplasată între două restaurante: Doy Ying Low, deschis în 1870 și Lung Duck Tong, deschis în 1920, care își continuă activitatea chiar și astăzi, notează Atlas Obscura.
Săpăturile în acea groapă de gunoi au dus la o serie de descoperiri importante în ceea ce privește obiceiurile culinare ale imigranților chinezi care au călătorit în Canada cu promisiunea că vor găsi „munți de aur”. Arheologii au reușit să recupereze o serie de oase de porc rămase de la petreceri și chiar și o conservă de carne.
Berkerville, Canada
Regiunea în care se află acest oraș minier a avut până în 1850 o populație extrem de redusă, dar acest lucru s-a schimbat odată cu zvonurile că în apropierea râului Fraser s-ar afla aur ușor de exploatat. În scurt timp orașul a atins o populație de 5.600 de persoane, jumătate dintre aceștia fiind imigranți chinezi.
Istoricii explică faptul că inițial imigranții chinezi erau bărbați tineri care nu intenționau să se stabilească în Canada și care aveau de gând să strângă destui bani pentru familiile lăsate în urmă.
Tzu-I Chung, curator al Muzeului Regal din Columbia Britanică explică faptul că până în 1861 imigranții au reușit să-și pornească propriile afaceri: magazine generaliste, restaurante sau chiar saloane pentru fumat opiu. Dintre afacerile comunității chinezești, restaurante precum Doy Ying Low reprezentau un loc important de adunare.
Analiza rămășițelor din gunoi indică faptul că imigranții aflați departe de casă se adunau în astfel de restaurante și uneori sărbătoareau diferite ocazii speciale organizând petreceri cu carne de porc. De asemenea, excavațiile au dus și la descoperirea unor diferite vase din porțelan pe care muncitorii le adusesera cu ei din China.
„În situațiile în care au fost prezenți doar muncitori bărbați, cum ar fi în taberele de muncă pentru mine și căi ferate dar și în lucrările agricole sezoniere, fiecare muncitor avea propriul său vas pentru orez din porțelan”, explică Phillip P. Choy, istoric specializat în comunitățile de muncitori canadiano-chinezi.
Arheologii au ajuns la concluzia că muncitorii erau consumatori împătimiți de alcool, situație explicabilă prin faptul că așezările miniere nu erau gândite astfel încât să ofere foarte multe ocazii de destindere. Sticlele găsite în acest sit arheologic se dovedesc a fi extrem de diverse, unele provenind din Japonia sau chiar din Filipine.
Opiul reprezenta o altă parte importantă a comunităților miniere, cercetătorii explicând faptul că primele afaceri deschise de către imigranții chinezi comercializau acest drog. Deși trebuie notat faptul că consumul acestui era destul de extins, atât în comunitatea chinezească, dar și a altor grupuri etnice.
În deceniul al șaptelea, după cum explică Chung, comerțul local cu droguri a făcut din opiu cel de-al treilea cel mai valoros export din Columbia Britanică, după cărbune și blănuri.
Sfârșitul exploatării miniere
Trecerea în secolul XX a venit cu un exod în masă al minerilor care s-a datorat epuizării aurului din zonă. Mare parte dintre mineri au rămas în Canada, dar unii au încercat să se întoarcă acasă, la familiile din China. Începând cu anul 1928, Barkerville a devenit deja un sit istoric național, statutul zonei fiind întărit de includerea pe o listă de patrimoniu în 1959.
Citește și:
Goana după aur – sacrificiul celor mulţi şi îmbogăţirea celor puţini
O nouă ”goană a aurului.” Multe ţări au pus ochii pe minereurile subacvatice