Home » Istorie » Originile Paştelui – despre Iisus Hristos, decorarea ouălor, iepuraşul de Paşte şi Zeiţa Primăverii

Originile Paştelui – despre Iisus Hristos, decorarea ouălor, iepuraşul de Paşte şi Zeiţa Primăverii

Publicat: 18.04.2020

Pentru mulţi, Paştele reprezintă începutul neoficial al primăverii; pentru creştinii din întreaga lume, această sărbătoare este cea mai importantă sărbătoare a anului. Cu o tradiţie mai lungă de 2.000 de ani, Paştele comemorează evenimentul central din biserica creştină: învierea lui Iisus Hristos, pe care creştinii o văd ca îndeplinind profeţia biblică a unui mesia care s-ar ridica din morţi şi le-ar da viaţă veşnică în ceruri celor care cred în el.

De-a lungul anilor, Paştele s-a contopit cu sărbătorile păgâne de primăvară. Tradiţiile populare includ acum o vizită a iepuraşului de Paşti, un simbol popular al primăverii care „poartă” ouă, simbolizând astfel viaţa nouă. O teorie susţine că această tradiţie a pornit din Germania. În orice caz, vânătorile de ouă de Paşte, decorarea lor, dar şi consumul de bomboane din ciocolată au devenit o parte importantă a sărbătorilor din timpurile noastre.

Când se sărbătoreşte Paştele şi de unde îi provine numele?

Conform New Unger’s Bible Dictionary, cuvântul Paşte provine din cuvântul de origine germană „Eostre”. Acesta reprezenta numele zeiţei primăverii, în a cărei onoare se ofereau jertfe în timpul Paştelui în fiecare an. Până în secolul al VIII-lea, anglo-saxonii au adoptat numele pentru a desemna sărbătorirea învierii lui Hristos. Data la care se ţine Paştele variază de la an la an şi corespunde cu prima duminică care succede Lunii pline de după echinocţiul din martie. Se sărbătoreşte la date diferite în funcţie de regiune deoarece bisericile occidentale folosesc calendarul gregorian, în timp ce bisericile din est folosesc calendarul iulian.

Cum se leagă Paştele de Iisus?

Cina cea de Taină a fost ultima masă pe care Iisus a împărtăşit-o discipolilor săi înainte de răstignire, când a transformat pâinea şi vinul în elemente ale propriului său corp, poruncindu-le acestora să îi răspândească învăţăturile. Evangheliile Noului Testament spun că Iisus a ţinut atunci ultima cină; a doua zi, vinerea, a fost răstignit la Golgota şi a înviat trei zile mai târziu din mormântul în care fusese înmormântat, în timpul pregătirilor pentru Paşte. Hristos a fost perceput ca Noua Pască, iar sărbătoarea învierii sale a devenit prima sărbătoare creştină. La rândul său, Paştele a fost denumit „luna Paştelui” in cinstea lui Hristos, considerat mielul sacrificat al lui Dumnezeu.

Cine a decis că Paştele va fi sărbătorit în această zi?

Cum Iisus a fost răstignit în timpul festivalului Paştilor şi a înviat după aceea, era normal să comemorăm aceste evenimente în imediata apropiere. Paştele a fost sărbătorit conform calendarului lunar evreiesc, care însă nu se corela cu calendarul solar creştin iulian, provocând astfel confuzie.

În 325 î.e.n., împăratul Constantin, primul împărat roman care s-a convertit la creştinism, a decis rezolve această chestiune. El a convocat Consiliul din Niceea şi a decretat că învierea lui Hristos a fost mult prea importantă pentru a fi conectată cu festivalul altei credinţe. Întrucât zilele de după solstiţiul de iarnă deveneau treptat mai lungi şi mai uşoare, acest lucru a furnizat simbolismul ideal pentru renaşterea lui Hristos, „lumina lumii”, aşa cum este denumit în Evanghelia lui Ioan. Astfel, Constantin a ordonat ca Paştele să se sărbătorească în imediata apropiere cu o perioadă semnificativă similară în anul solar: prima duminică de după prima lună plină ce se vede după solstiţiul de primăvară.

Ce reprezintă ouăle de Paşte?

Unul dintre simbolurile primare asociate cu acest sezon de reînnoire a fost oul din care rezultă viaţa. Nu a fost o invenţie creştină, întrucât simbolul era folosit de păgânii anglo-saxoni pentru a sărbători primăvara probabil cu mult timp înainte. Identificarea exactă a momentului în care s-a creat legătura dintre Paşte şi coaja goală a oului ca metaforă pentru mormântul lui Hristos este dificilă. Ouăle erau unul dintre alimentele interzise în timpul postului, perioada de reflecţie de 40 de zile de dinaintea acestei sărbători. În perioada medievală, toate ouăle strânse în timpul postului erau fierte pentru conservare, căci odată cu venirea duminicii Paştilor, ouălor li se făcea din nou loc în meniu.

Multe dintre aceste ouă erau pictate în culori vii. Roşul a fost folosit pentru a simboliza sângele lui Hristos, mai întâi de creştinii timpurii, apoi de Biserica Ortodoxă. În timp ce în regiunile germanice, acestea erau colorate în verde şi atârnate de copaci în ziua de Maundy (joia de dinaintea Învierii), în Anglia, acestea erau adesea fierte cu ceapă pentru o a căpăta o nuanţă aurie.

Apoi, ouăle şi-au găsit locul în jocurile organizate la diverse petreceri. Există poveşti conform cărora reformatorul german protestant din secolul al XVI-lea, Martin Luther organiza vânători de ouă pentru congregaţia sa, în primul rând pentru a-i învăţa pe oameni lecţia despre învierea lui Hristos. Cumva, s-a creat o legătură între iepuraşi şi depunerea ouălor respective; amândoi reprezentau simboluri antice ale renaşterii, iepurii fiind asociaţi în special cu ritualurile sezoniere datorită puterilor lor uimitoare de fertilitate ( de unde şi sintagma „la fel ca iepurii”).

Originea obiceiurilor de Paşte

Cele mai practicate obiceiuri în duminica de Paşte sunt strâns legate de simbolurile iepurelui („iepurasul de Paşte”) şi al oului. După cum s-a subliniat anterior, iepurele este asociat cu Eostre (Easter/Eostre/Ostara -aceeasi zeiţă a primăverii), reprezentând începutul primăverii. De asemenea, oul a ajuns să reprezinte primăvara, fertilitatea şi reînnoirea. În mitologia germanică, se spune că Eostre a vindecat o pasăre rănită pe care a găsit-o în pădure, preschimbând-o într-un iepuraş. Pe jumătate încă pasăre, animalul şi-a arătat recunoştinţa faţă de zei depunând ouă pe post de daruri.

Encyclopedia Britannica explică clar tradiţiile păgâne asociate oului: „Oul ca simbol al fertilităţii şi al vieţii reînnoite se întoarce la vechii egipteni şi persani, care aveau şi obiceiul de a colora şi mânca ouă în timpul festivalului lor de primăvară”. În Egiptul antic, un ou simboliza soarele, în timp ce pentru babilonieni oul reprezinta eclozarea lui Venus Ishtar, care a căzut din cer la Eufrat.

Până la sfârşitul secolului XIX, magazinele occidentale vindeau bomboane în formă de iepure, care ulterior au devenit iepuraşii de ciocolată pe care îi avem astăzi, iar copiilor li se spunea povestea unui iepure care livrează coşuri de ouă, ciocolată şi alte bomboane în dimineaţa de Paşte. În multe tradiţii creştine, obiceiul de a ciocni ouă la Paşte reprezintă sărbătorirea unei noi vieţi. Creştinii îşi aduc aminte că Iisus, după ce a murit pe cruce, a înviat din morţi, arătând că viaţa ar putea continua după moarte. Pentru creştini, oul este simbolul mormântului în care a fost aşezat trupul lui Iisus, în timp ce crăparea oului reprezintă învierea lui Iisus. În tradiţia ortodoxă, ouăle sunt pictate în roşu pentru a simboliza sângele pe care Iisus l-a vărsat pe cruce.

Indiferent de originile acestor tradiţii, majoritatea oamenilor sunt de acord că nimic nu simbolizează reînnoirea mai bine decât oul. Multe dintre obiceiurile păgâne asociate cu sărbătoarea Primăverii au fost practicate la un moment dat alături de tradiţiile creştine de Paşti, însă în cele din urmă au ajuns să fie absorbite în creştinism, ca simboluri ale învierii lui Iisus. Fie că este respectată ca o sărbătoare religioasă care comemorează învierea lui Iisus Hristos sau ca pe un prilej pentru familiile din emisfera nordică să se bucure de venirea Primăverii şi să sărbătorească cu decorarea cu ouă şi iepuraşi de Paşte, sărbătoarea Paştelui păstrează încă acelaşi spirit al renaşterii.

Paştele ca sărbătoare a Zeiţei Primăverii

Privind dintr-o altă perspectivă, Paştele a fost iniţial o sărbătoare a lui Eostre, zeiţa Primăverii, altfel cunoscută sub numele de Ostara, Austra şi Eastre. Unul dintre cele mai venerate aspecte când vine vorba de această zeiţă, atât pentru observatorii antici, cât şi pentru cei moderni, era spiritul său care transmitea un sentiment de renaştere.

Sărbătorită la echinocţiul de primăvară, pe 21 martie, Eostre marchează ziua în care perioada de lumină este egală cu cea de întuneric, moment după care ziua va continua să tot crească. Ca aducătoare de lumină după o lungă iarnă întunecată, zeiţa era adesea înfăţişată ca un iepure, un animal care reprezintă sosirea primăverii, precum şi fertilitatea anotimpului. Majoritatea cercetărilor referitoare la originea cuvântului „Paşte” sunt de acord că a fost numit după Eostre, un cuvânt antic care înseamnă „primăvară”, deşi multe limbi europene folosesc o formă sau alta a numelui latin pentru Paşte – Pascha -care este derivat din ebraicul Pesach care însemnă tot Paşte.

Surse:

http://www.historyextra.com/period/medieval/easter-history-facts-meaning-origin-jesus-eggs-bunny-church-celebrate/

http://www.ancient-origins.net/myths-legends/ancient-pagan-origins-easter-001571

http://www.nationalgeographic.com/history/reference/holidays/brief-history-easter-biblical-origins-egg-hunts/