Craniul unui berbec descoperit într-o mască funerară veche de peste 2.000 de ani

Arheologii anunţă că au făcut o descoperire neobişnuită: craniul unui berbec care a fost transformat într-o mască funerară cu faţă umană. Acest artefact este atribuit culturii Tagar, care a ocupat sud-vestul Siberiei între secolele VIII-lea şi II-lea înaintea epocii noastre, notează The History Blog.

Oamenii de ştiinţă explică faptul că craniul de berbec transformat în obiect funerar reprezintă produsul ultimei etape a culturii Taga, care de-a lungul timpului şi-a schimbat tradiţiile funerare. Astfel, oamenii acestei culturii îşi îngropau între secolele VIII şi V-lea apropiaţii defuncţi în morminte cu mai multe camere care ulterior erau transformate în movile. Ulterior, începând cu secolul al V-lea, aceste movile au crescut în înălţime, sub ele fiind depuse chiar şi 100 de persoane.

Dr Elga Vadetskaya este de părere că acest artefact reprezintă o formă particulară a unui ritual al culturii Taga târzii care poate fi interpretat ca o încercare de a mumifica o persoană decedată. Astfel, iniţial corpul unei persoane era depus într-un sicriu din piatră unde ţesuturile moi se descompuneau, în cele din urmă, după câţiva ani, părţile care nu s-au descompus erau transformate într-o păpuşă cu ajutorul ierburilor, scoarţei de copac şi a pieilor de animale. În acest timp, craniul decedaţilor primea un „tratament” separat, fiind acoperit cu argilă şi apoi pictat. Dr. Vadetskaya este de părere că culorile folosite ar fi trebuit să facă trimitere la clanul şi statul celor decedaţi.

În ceea ce priveşte masca funerară în care se află un craniu de berbec, dr. Vadetskaya teoretizează că este vorba de o formă de ritual funerar pentru o persoană al cărei corp nu a mai fost găsit. Această efigie a decedatului ar fi trebuit să-i asigure acestuia accesul la viaţa de apoi.

Credit foto: Budker Institute of Nuclear Physics

Artefactul a fost descoperit în anul 1968, dar, din cauza tehnologiei din acea perioadă, oamenii de ştiinţă nu au putut să stabilească ce se afla în interior cu exactitate. Cea de-a doua variantă a fost reprezentată de „deschiderea” acestei măşti, dar asta s-ar fi soldat cu distrugerea iremediabilă a artefactului. Totuşi, fluoroscopia cu raze X a permis oamenilor de ştiinţă să afle ce se află în interior şi să formuleze o ipoteză legată de utilizarea artefactului.

Citeşte şi: