Povestea impresionantă a primului bric Mircea. Cum a înfruntat pericolul şi a trecut triumfător prin faţa sultanului

Dr. Ion Rîşnoveanu, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, a relatat pe pagina de Facebook a instituţiei povestea primul bric Mircea, care a fost operaţional între 1882-1944.

„Marina Militară a făcut primii paşi ai istoriei sale moderne încă din timpul domniilor regulamentare atunci când sultanul a emis câte un firman pentru fiecare Principat dunărean românesc prin care se aproba ridicarea pavilionului pe ambarcaţiunile din subordine”, afirmă cercetătorul.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

Intră în GALERIA FOTO!

Astfel, începând cu anii 1830 şi 1831, ambarcaţiunile moldovene şi valahe au putut arbora la pupa pavilioanele tricolore, cu stemele specifice, „semn al unei autonomii ale principatelor faţă de Sublima Poartă”. Aceste ambarcaţiuni, în special caice, după 1844 şalupe canoniere armate, asigurau serviciul de brandvahtă pe Dunăre, „mai exact un fel de poliţie fluvială şi carantină la vreme de holeră”, precizează dr. Ion Rîşnoveanu.

„După unificarea Moldovei cu Muntenia, în ianuarie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a lansat un program de dotare a Corpului Flotilei, unificat la 22 octombrie 1860, menit să asigure noului stat apărarea intereselor sale legitime la Dunăre”, spune istoricul Rîşnoveanu. 

După abdicarea lui Cuza, în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, domnitor al României a fost recunoscut principele Carol I, rege din anul 1881, cel care a condus Armata română în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878. 

Apariţia Marinei Militare de Război

„Acest conflict a demonstrat, odată în plus, necesitatea ca România să-şi dezvolte o Marină de Război capabilă să facă faţă oricărei misiuni de luptă specifică, atât la Dunăre, cât şi, mai ales, la Marea Neagră”, menţionează cercetătorul ştiinţific din cadrul Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.

Reunificarea Dobrogei cu România consfinţită prin prevederile Congreselor de Pace de la San Stefano şi Berlin din anul 1878, a ridicat noi provocări autorităţilor politice şi militare cu putere de decizie de la Bucureşti.

Colonel Nicolae Demetrescu (Dimitrescu sau Dumitrescu)-Maican / Credit foto: Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”

„În acest sens, toate guvernele care s-au aflat la putere după recunoaşterea Independenţei de Stat a României au acţionat, uneori cu resurse materiale reduse, pentru crearea unei forţe navale care să poată răspunde oricărei solicitări, în condiţiile în care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, Rusia ţaristă şi-a intensificat acţiunile militare şi diplomatice în vederea atingerii scopului politic propus, şi anume ocuparea şi stăpânirea Strâmtorilor. Tocmai de aceea, în anul 1880, colonelul Nicolae Demetrescu (Dimitrescu sau Dumitrescu)-Maican, comandantul Flotilei, a propus, iniţiat şi pus în aplicare primul plan de reorganizare, modernizare şi înzestrare menit să asigure acestei arme puterea navală şi de foc necesară apărării intereselor româneşti nu numai la Dunăre, ci şi, cu precădere, în bazinul Mării Negre”, precizează dr. Ion Rîşnoveanu.

Potrivit acestuia, prima măsură importantă luată în cadrul acestui program a fost organizarea Şcolii copiilor de marină de la Galaţi. Evident, o asemenea instituţie nu putea să pregătească viitorii ofiţeri şi maeştrii de marină fără să fie dotată cu o navă-şcoală. De aceea, după discuţii ce păreau, la un moment dat, interminabile, Cabinetul condus de Ion C. Brătianu a decis alocarea unei importante sume de bani cu care Statul Român urma să achiziţioneze un velier cu statut de navă-şcoală.

„După mai multe oferte prezentate, specialiştii din cadrul Flotilei de Război au hotărât ca viitoarea navă să fie construită la Şantierele Thames Iron Works & Shipbuilding Co, Blackwall, comanda de construcţie fiind semnată la data de 6 noiembrie 1881. Nava a fost adusă în ţară sub comanda maiorului Vasile Urseanu (cel care a pus şi bazele actualul Obserbator Astronomic Amiral Vasile Urseanu n.r.) şi a intrat în serviciul activ al Marinei Militare în anul 1882, fiind botezată cu numele MIRCEA, în cinstea primului domnitor care a unit Dobrogea cu Muntenia având, astfel, ieşire directă la Marea cea mare”, afirmă sursa citată.

Primul bric Mircea avea cinci tunuri şi o mitralieră

Dr. Ion Rîşnoveanu precizează că nava era tip bric, cu doi arbori, având corpul de lemn montat pe coaste de fier. La un deplasament de 360 t, avea 36 m lungime, 7,6 m lăţime şi o înălţime de 3,6 m. „Viteza cuprinsă între 8 şi 12 Nd era asigurată de 14 vele care, desfăşurate, acopereau o suprafaţă de 490 m2.

Fiind o navă destinată pregătirii viitorilor ofiţeri de marină, MIRCEA nu dispunea de o armare redutabilă. Totuşi, la bord se aflau două tunuri de 80 mm, două tunuri de 57 mm, un tun-revolver şi o mitralieră de 11,43 mm”, mai spune acesta.

Primul bric Mircea / Credit foto: Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”

Nava a jucat un rol important în dezvoltarea Marinei de Război prin faptul că generaţii de viitori ofiţeri şi maiştri de marină şi-au făcut stagiul la bordul unui velier care a ridicat numeroase probleme de marinărie. „În acest sens, trebuie să amintim că specialiştii marinari au executat numeroase ridicări topografice ale zonei costiere româneşti de la Marea Neagră, pe baza cărora a fost elaborată în ţara noastră prima hartă maritimă, care a fost premiată în anul 1900 cu medalia de aur la Concursul internaţional de la Paris”, afirmă sursa citată.

De asemenea, au fost elaborate manuale şi regulamente de marinărie şi, lucru deosebit de important, a fost conturat şi precizat limbajul marinăresc, la termenii vechi de origine latină, italiană, greacă şi turcă adăugând-se terminologie de specialitate în limba română.

Momentul de cumpănă al echipajului bricului Mircea şi defilarea prin faţa sultanului

De-a lungul celor 49 de ani de serviciu activ, nava-şcoală MIRCEA a executat 17 voiaje în bazinul Mării Negre, 12 voiaje în Marea Mediterană şi 2 voiaje în Oceanul Atlantic, dovedind calităţi nautice deosebite. 

„Şi, pentru că tot vorbeam de calităţile nautice deosebite ale acestui bastiment, trebuie să amintim unul dintre cele mai dramatice momente prin care a trecut această navă împreună cu echipajul său. La data de 18 mai 1888, aflat sub comanda căpitanului Sebastian Eustaţiu, MIRCEA a părăsit portul Sulina punând cap compas Bosfor pentru a participa la manifestările organizate de sultanul Abdul Hamid. La scurt timp, însă, în timp ce se îndrepta spre Strâmtori, nava a fost surprinsă de o puternică furtună care a ameninţat tot timpul să o scufunde. Însă, priceperea şi sângele rece al comandantului, care avea şi experienţa unei furtuni în Oceanul Atlantic, precum şi destoinicia şi buna pregătire marinărească a echipajului au făcut ca velierul să scape de un accident naval care, la un moment dat, părea iminent. Pe jumătate distrus, cu bompresul rupt şi cu mare parte din velatură sfâşiată, bricul a fost adăpostit în Bosfor, iar a doua zi a defilat în faţa sultanului şi a navelor care nu îndrăzniseră să iasă de la cheu”, notează cerectătorul Ion Rîşnoveanu.

Contraamiral Sebastian Eustaţiu / Credit foto: Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”

Impresionat de incredibila performanţă a bastimentului românesc, sultanul Abdul Hamid, altminteri bun cunoscător în ale marinăriei, l-a felicitat personal pe căpitanul Sebastian Eustaţiu, arătându-şi admiraţia faţă de curajul şi pregătirea marinărească deosebită a echipajului, mai spune istoricul.

„De asemenea, odată ajuns la Constantinopole, căpitanul Sebastian Eustaţiu a emis un Ordin de Zi prin care a evidenţiat faptul că membrii echipajului şi elevii aflaţi la bord au fost la înălţimea datoriei lor cu ocaziunea furtunii”, potrivit sursei citate.

Primul bric Mircea, spulberat de aviaţia sovietică

După efectuarea reparaţiilor, bricul a executat partea a doua a campaniei de instrucţie pe ruta Istanbul-Pireu-Navarin-Messina-Neapole-Civita Vechia-Livorno-La Spezia-Toulon-Barcelona-Palma-Alger-La Goulette-Malta-Caneea-Istanbul-Constanţa-Sulina-Galaţi.

„În anul 1931, depăşit fizic şi moral, bricul MIRCEA a fost scos din serviciul activ al Marinei de Război, fiind tras la cheu în portul Galaţi”, aminteşte cercetătorul.

La 16 aprilie 1944, în timpul unui bombardament aerian executat asupra portului şi oraşului de către aviaţia sovietică, MIRCEA, prima navă-şcoală a Marinei române, a fost lovit în plin de un proiectil, fiind practic spulberat.

„A fost un sfârşit tragic al celui mai important simbol al marinarilor români care reprezintă, înainte de toate, o adevărată stare de spirit”, spune în încheiere dr. Ion Rîşnoveanu, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.