Care au fost erorile misiunii Apollo 13?
În cazul misiunilor spaţiale pot exista o multitudine de pericole care să pună în pericol succesul acestora, una dintre misiunile din care oamenii de ştiinţă de la NASA au învăţat foarte multe este Apollo XIII, misiunea care ar fi trebuit să includă şi o a treia aselenizare.
Lansarea misiunii a avut loc în data de 11 aprilie 1970, iar două zile mai târziu, în timp ce naveta se deplasa spre Lună, membrii echipajului au anunţat o defecţiune a sistemului electric ale unuia dintre rezervoarele de oxigen, ceea ce a implicat pierderea alimentării cu electricitate. Oamenii de ştiinţă din Houston, Texas, care asigurau controlul de la sol al acestei misiuni au fost nevoiţi să improvizeze o serie de manevre şi proceduri noi, folosind resurse limitate pentru a asigura reîntoarcerea în siguranţă a celor trei membrii ai echipajului: James A. Lovell, John L. „Jack” Swigert şi Fred W. Haise. Dacă în acele momente, prioritară era reîntoarcerea astronauţilor în siguranţă pe Pământ, acum, la 50 de ani, ne putem permite să analizăm care au fost erorile care auu dus la evenimentele din timpul misunii Apollo 13, notează History.
Erori umane
În mod evident că în cazul acestei misiuni vorbim de erori umane, dar trebuie să înţelegem faptul că acestea sunt împrăştiate de-a lungul programului care a dus la lansarea misiunii Apollo 13. Astfel, investigaţia realizată după aterizarea echipajului a relevat faptul că rezervorul de oxigen numărul doi de la bordul navetei a fost scăpat în timpul lucrărilor de mentenanţă care au avut loc înainte de Apollo 10 (1969), iar daunele interne cauzate de această eroare nu au fot identificate de inspecţiile ulterioare.
Această eroare de mentenanţă a făcut ca în timpul testelor din martie 1970, rezervorul să prezinte o serie de probleme legate de golirea completă de oxigen. Din această cauză, inginerii decid să încălzească rezervorul pentru a facilita evaporarea oxigenului din interior. Din nefericire, această acţiune face ca integritatea stratului de izolare a firelor din interiorul acestuia să fie compromisă.
O reacţie în lanţ
În timpul zborului, astronauţii trebuiau să se asigure că oxigenul din rezervoare nu se depunea în straturi, în timpul unei astfel de manevre, la contactul dintre firele cu izolaţia compromisă şi oxigenul pur din rezervoare s-a ajuns la explozia care a pus în pericol echipajul. De asemenea, această explozie a dus la distrugerea a trei dintre cele patru rezervoare ale navetei, două cu hidrogen şi două cu oxigen, ceea ce a dus la tăierea alimentării cu apă, necesară pentru hidratarea astronauţilor, dar şi pentru sistemele de răcire.
Un eşec reuşit
Controlul misiunii din Houston a fost pus în faţa unei situaţii fără precedent, fiind nevoiţi să găsească soluţiile care să ducă la salvarea astronauţilor folosind resurse limitate, printre care şi timpul. Prima decizie luată a fost mutarea echipajului în modulul lunar, care, în mod obişnuit, ar fi trebui folosit pentru întoarcerea de pe Lună.
Credit foto: NASA
Echipajul de la bordul modulului a închis toate sistemele non-critice pentru a reduce consumul de energie şi a primit o serie de instrucţiuni de la inginerii de la Huston pentru a construi un dispozitiv care să îi ajute să reducă nivelul de dioxid de carbon din cabină. În cele din urmă, în data de 19 aprilie, a fost demarată procedura de reintrare în atmosferă, modulul fiind recuperat din Oceanul Pacific.
Citeşte şi:
Femeile datorită cărora s-au obţinut programele spaţiale de succes ale NASA
Misiuni riscante: cele mai periculoase momente din istoria explorărilor spaţiale