Xiwangmu, Regina Mamă din Vest şi Piersicile Nemuririi

Xiwangmu sau ”Regina Mamă din Vest” este una dintre zeităţile prezente în pantheonul religiei taoiste.  Aceasta este considerată cea mai importantă zeiţă din mitologia antică chineză, iar importanţa ei continuă şi astăzi.

Datorită importanţei sale, Xiwangmu apare în multe mituri şi legende. În unele legende,  diferite figuri istorice au avut şansa să o întâlnească.  Există un  mare număr de reprezentări artistice ale zeiţei, în special în picturi şi sclupturi.  Xiwangmu este încă venerată astăzi de chinezi, fiind de asemenea încorporată în cultura populară.

• Cum s-a ferit un general român de holera din Bulgaria în anul 1913: A dat ordin…
• Test de cultură generală. Când a avut loc primul Crăciun?

Deşi are o orgine chineză,  zeiţa mai este venerată şi în alte ţări din estul Asiei. În Japonia, spre exemplu, aceasta este numită Seiobo, în timp ce în Coreea este Seowangmo. Până şi în mitologia chineză, Xiwangmu se găseşte sub diferite titluri. Unul dintre acesta este Jinmu Yuanjun, care înseamnă ”Principală Mamă de Aur”. Un titlu mai colovial este Wangmu Niangniang, care înseamnă Matuşa Reginei Mamă.

Primele menţiuni istorice

Primele menţiuni ale zeiţei  Xiwangmu au fost descoperite în povestea Shanhaijing,  care înseamnă „Poveşti Clasice ale munţilor  şi mării”. Lucrarea este considerată una dintre cele mai vechi din istoria Chinei, datând din perioada dinastiei mitice Xia.  Dar astăzi cercetătorii consideră ca Shanhaijing a fost scrisă într-o perioadă mai lungă de timp, care începe de la perioada Regatelor Combatante până la dinastia Han.

Xiwangmu este menţionată în a doua parte a poveştii Shanhaijing, denumită ‘Xishan Jing0’, care înseamnă „Poveşti clasice din Munţii din Vest”. În această poveste se spune că zeiţa locuieşte pe muntele Yushan  sau „Muntele de Jad”.  Ea este descrisă ca o zeitate puternică şi terifiantă,  care seamănă mai degrabă cu un monstru decât cu un om. Fiind descrisă ca având un corp de om, coadă de leopard şi colţi de tigru, iar deasupra capului poartă o coroană. Se spune că zeiţa veghează asupra forţelor cerului şi  asupra celor cinci forţe distructive, iar acest lucru o face să fie un personaj foarte periculos. Din acest motiv Xiwangmu are capacitatea de a cauza dezastre naturale, precum: inundaţii, foamete sau epidemii.

Într-o altă parte a povestirii denumită ‘Dahuang Xi Jing’ sau ”Poveşti clasice din Marea Pustietate: Vestul”, se spune că Xiwangmu locuieşte pe muntele mitic Kunlun, între Râul Roşu şi cel Negru. Iar în secţiunea ‘Hainei Bei Jing’ sau „Poveşti clasice din Regiunea Mărilor: Nordul”, zeiţa este aşezată pe un tron, iar în mână ţine un toiag. În jurul ei zboară trei păsări verzi care au rolul să adune mâncare pentru zeiţă.  Pentru prima dată în povestire apare şi soţul zeiţei, Dongwanggong sau „Marele Rege Tată al Estului”, care domneşte în Est.  Dar spre deosebire de acesta, Xiwangmu se bucura de o apreciere populară mai mare, punându-şi soţul astfel într-un con de umbră.

Xiwangmu devine  nemuritoare

Odată cu trecerea timpului, Xiwangmu s-a transformat de la un monstru feroce către o zeitate nemuritoare. Atributele sale animale au fost înlocuite cu unele umane, acum fiind descrisă ca o femeie cu părul alb, dar care îşi va menţine forţele distructive.

Conform altor variante ale mitului zeiţei Xiwangmu, aceasta a devenit consoarta Împăratului de Jad, cel mai important zeu din pantheonul tradiţional chinez. Ca soţie a Împăratului de Jad,  Xiwangmu este considerată a fi  mamă la diferiţi zei, precum Zhusheng Niangniang, Yanguang Niangniang şi Zhinu. Zhusheng Niangniang este considerată a fi zeiţa fertilităţii, care ajuta cuplurile să nască, în timp ce Yanguang Niangniang este protectorul celor orbi. Zhinu este descrisă în cea mai importantă poveste a folclorului chinez, „Fricosul şi Fata de Ţesător”, unde zeiţa se îndrăgosteşte de un muritor fricos şi este obligată să părăsească lumea zeilor.

Reprezentări ale zeiţei

În multe povestiri, Xiwangmu locuieşte pe muntele Kunlun. Una dintre reprezentările zeiţei poate fi văzută pe o lampă din ceramică, care datează din secolul I sau II d.Hr. Lampa este expusă la muzeul Facultăţii de Arte a universităţii din Yale, SUA. Zeiţa este reprezentată în centrul acestui artefact, ca şezând pe un tron . Tronul este flancat de Lună şi de Soare, care reprezintă cele două forţe cosmice, „yin” şi „yang”. Zeiţa este însoţită de trei dintre animalele sale favorite: un iepure care reprezintă imortalitatea, o pasăre cu trei picioare şi o vulpe cu nouă cozi.

Sub zeiţă se află doi soli cu toiag care îngenunchează în faţa unei uşi deschise. În acest caz, uşa reprezintă intrarea în tărâmul celor nemuritori, unde Xiwangmu este cea care conduce. Deasupra ei se află o tobă pe spatele unei feline acoperite cu un baldachin şi flancată de o pereche de toboşari. Sub aceşti toboşari sunt o pereche de ascultători care stau pe spatele unor tigri. Întreg ansamblul este susţinut de o creatură sub formă de urs, care stă pe spatele unei broaşte ţestoase.

Legenda banchetului cu piersici

Xiwangmu este asociată cu secretele imortalităţii, în special cu Piersicile Imortalităţii. În mitologia chineză, aceste piersici se numesc Pantao, ceea ce înseamnă ”Piersici Plate”, care cresc în grădina lui Xiwangmu. Conform unei versiuni a legendei, piersicul face fructe odată la 3000 de ani, iar în cinstea acestui eveniment zeiţa va organiza un banchet. Acest banchet coincide cu banchetul pe care l-a dat zeiţa odată cu naşterea ei. Scena este considerată de către artişti una dintre reprezentările clasice ale mitologiei chineze.

Cea mai cunoscută poveste despre banchetul dat de Xiwangmu se găseşte în povestea „Călătorie către Vest”, considerată a fi una dintre cele patru poveşti clasice ale literaturii chineze. În această poveste, unul dintre personajele, Sun Wukong sau „Regele Maimuţă”, este numit de către Împăratul de Jad ca protector al Piersicului. Însă când va ajunge în livadă, Sun Wukong descoperă ca sunt 3600 de piersici care seamănă între ei. Acesta i-a împărţit în trei grupuri, în funcţie de puterile magice pe care le dădeau celui care le mânca fructul.  În primul grup eru cei  care avea un miros subtil, fructe mici şi care rodeau odată la 3000 de ani. Oricine care reuşea să mănânce din acest grup devenea nemuritor, iar trupul lui devenea puternic şi luminos. Următorul grup cuprindea pomii care aveau cu un miros puternic, fructe dulci şi care rodea odată la 6000 de ani . Cel care mânca din ei putea să zboare şi să rămână veşnic tânăr. Ultimul grup cuprindea pomii care erau de culoare violet şi aveau nişte pietre galbene palide pe trunghi. Aceştia rodeau odată la 9000 de ani şi cel care mânca din ei devenea etern ca Cerul şi Pamântul, trăind la fel de mult cât Soarele şi Luna.

În zilele ce au urmat, Sun Wukong nu doar că a început să-şi neglijeze îndatoririle, dar a şi furat fructele cele mai importante, care rodeau odată la 9000 de ani.  Fapta a fost descoperită de Xiwangmu, când acesta îşi trimite servitorii să culeagă fructele pentru banchet.  În timpul acesta,  Sun Wukong s-a micşorat şi dormea sub o frunză, cu mâna plină de piersici.  Când servitorii  au ajuns la piersici, au constat că nu mai exista nicio piersică în afară de una. Piersica rămasă era de fapt Sun Wukong care se transformase într-un fruct. Când Regele Maimuţă a văzut servitorii, a început să strige la ei crezând că aceştia sunt hoţi. Dar după ce a început să-i întrebe de unde vin, a aflat despre banchetul dat de  Xiwangmu.

Aflând că el ar putea să nu fie invitat la banchet, din acest motiv, Sun Wukong părăseşte livada. Pe drum, se întâlneşte cu Nemuritorul Desculţ şi îi vine în minte o idee cum să participe. Îi spune Nemuritorului Desculţ că banchetul a fost anulat, iar Regele Maimuţă îi ia forma şi participă la banchet. Sun Wukong ajunge la banchet înaintea celorlalţi zei, se va îmbăta şi va distruge banchetul. În acest moment el îşi dă seama că ceilalţi zei nu au ajuns, iar când  aceştia vor ajunge şi vor afla ce a făcut, vor deveni foarte furioşi. Din acest motiv, Sun Wukong va fugi în grabă, fără ca nimeni să-şi dea seama.

Împăraţii chinezi şi căutarea imortalităţii

Deşi se crede că piersicile imortalităţii sunt dedicate doar celor nemuritori, legenda spune ca Xiwangmu a dat aceste fructe şi unor împăraţi chinezi. O poveste despre Împăratul Wu din dinastia Han şi zeiţă este relatată de către  Zhang Hua, un scriitor din perioada Jin de Vest.  Conform povestirii, împăratul era în căutarea nemuririi, când Xiwangmu îi trimite un emisar cu un cerb alb la el.  În a şaptea noaptea din ziua a şaptea a lunii a şaptea, zeiţa în persoană îl va vizita pe împărat. Zeiţa îi va oferi împăratului cinci din cele şapte piersici pe care le va aduce cu ea din propria livadă.  Acest eveniment poartă astăzi denumirea de Festivalul Qixi sau „Noaptea celor Şapte”. În acestă seară fiica zeiţei Xiwangmu, Zhinu,  coboara din ceruri pentru a se întâlni cu muritorii.

Împăratul Wu a mâncat piersicile şi şi-a exprimat dorinţa de a planta sâmburii. Atunci, Xiwangmu a început să râdă, spunându-i că i-ar trebui 3000 de ani piersicului ca să crească. Într-o variantă mai veche, nu este explicat clar dacă piersicile zeiţei l-au ajutat pe împărat să devină nemuritor. Însă în variantele mai noi acesta devine nemuritor urmând în de-aproape paşii indicaţi de Xiwangmu. Cum era de aşteptat, împăratul nu a reuşit să urmeze toţi paşii indicaţi de zeiţă şi din acest motiv a murit.

Secretul imortalităţii nu era singurul dar pe care Xiwangmu îl dădea împăraţiilor chinezi. În unele poveşti, se spune că aceasta le dădea împăraţiilor Mandatul Cerurilor, care îi legitima în acţiunile lor politice. De exemplu, Împăratul Shun, ultimul dintre Cei Trei Suverani şi Cinci Împăraţi legendari, se spune că a obţinut mandatul cerurilor de la zeiţă.  Qin Shi Huang, primul împărat al Chinei, se spune că a avut oportunitatea de o întâlni pe Xiwangmu, dar nu a ştiut să o folosească în avantajul său. Din acestă cauză, el nu a primit Mandatul Cerurilor, iar dinastia lui a fost distrusă la caţiva ani de la moartea sa.

Popularitatea  de care se bucură Xiwangmu

În ciuda poveştiilor deja amintite, Xiwangmu rămâne cea mai importantă zeitate din religia Taoistă. Literatura Taoistă, din perioada dinastiei Tang, descrie zeiţa ca fiind a doua zeitate importantă după Cei Trei Puri, cea mai mare zeitate din patheonul taoist. Din acest motiv, Xiwangmu era una dintre cele mai venerate zeiţe în rândul populaţiei.

Se consideră că aceasta are puteri asupra sănătăţii oamenilor, longevităţii şi fertilităţii, iar binecuvântările ei erau foarte apreciate de populaţie. În unele circumstanţe, oamenii se rugau la Xiwangmu pentru ploaie şi o recoltă mai bogată. Faptul că oamenii se rugau ei pentru aceste probleme, demonstrează importanţa zeiţei în rândul maselor.

Venerarea zeiţei Xiwangmu continuă şi astăzi, zeitatea fiind absorbită în cultura populară. Ca exemplu, ea este un personaj în diferite jocuri pe calculator, dar şi în literatura modernă. În jocul pe calculator Emperor: Rise of the Middle Kingdom (Împăratul: Ridicarea Regatului de Mijloc), ea este unul dintre personaje principale, iar în romanul lui Amy Tan- The Joy Luck Club, ultimul capitol se intitulează „Regina Mamă a Cerurilor de Vest”.  Aceste lucruri demonstrează importanţa de care  încă se bucură zeiţa astăzi, nu doar din punct de vedere religios cât şi cultural, ca unul dintre simbolurile cele mai importante ale culturii chineze moderne.