În anul 2011, oamenii de ştiinţă de la Institul German de Arheologie au demarat un proiect de documentare, cartografiere şi excavare a fântânilor din Kerameikos, unul dintre cartierele Atenei, aflat atât de o parte şi de alta a zidurilor antice ale oaşului. Unul dintre aceste puţuri, B 34, s-a dovedit a ascunde un mare număr de artefacte, printre acestea se numără şi 30 de plăcuţe de plumb folosite pentru blesteme, notează The History Blog.
Puţul B34 a fost descoperit în curtea unei băi publice din apropierea porţii Dipylon, care face din zidul care desparte zona Kerameikos, iese în evidenţă în comaraţie cu celelalte puţuri din zonă, dat fiind faptul că este realizat din calcar în interior şi piatră de tuf la suprafaţă. Arheologii explică faptul că acest puţ are baza mai mare şi este mai mic la suprafaţă.
Credit foto: Institul German de Arheologie
Arheologii au descoperit la baza acestui puţ o multitudine de artefacte: lămpi de argilă, zaruri, monede de bronz, vase de gătit, vase de băut (skyphoi), vase pentru amestecarea apei şi a vinului (kratere) şi kadoi, vase cu două mânere utilizate pentru a scoate apă din fântână. Pe lângă acestea au fost găsite şi o serie de resturi organice, conservate în sediemntele de pe fundul puţului: o cutie de lemn mică şi o bucată de lemn folosită la olărit. Din analiza artefactelor, oamenii de ştiinţă au dedus că fântâna a fost folosită pentru aproape o mie de ani, cu o serie de întreruperi în timpul asediului roman din anul 86 înaintea erei noastre, în timpul epidemiilor şi în timpul invaziilor slavice din secolul VI-lea era noastră. Istoricii explică faptul că aceste invazii au dus la abandonarea fântânii, lucru care ar fi trebuit dat fiind conţinutul crescut de plumb care s-a acumulat în apă de-a lungul folosirii.
Credit foto:Institul German de Arheologie
Tăbliţele din plumb folosite pentru blesteme au fost cele care au atras atenţia oamenilor de ştiinţă, aceştia explică faptul că, pentru atenienii antici, persoanele care mureau înainte de vreme, de exemplu copii sau cei care mureau în luptă, puteau reprezenta „mesageri” care puteau duce aceste blesteme scrise în plumb către zeii infernului. De asemenea, izvoarele protejate de către nimfe erau considerate canale de comunicaţie cu Infernul.
Citeşte şi:
Un blestem vechi de 1.700 de ani a fost descifrat
O descoperire MACABRĂ scoate la iveală un fapt puţin ştiut din istoria Greciei antice