Recent, oamenii de ştiinţă au reuşit să stabilească vârsta celui mai vechi crater terestru format ca urmare a impactului cu un meteorit. Este vorba de craterul Yarrabubba, din vestul Australiei, al cărei diametru este, în prezent, de aproape 70 de kilometri.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Curtin din Australia au stabilit că acesta are o vârstă de 2,229 miliarde de ani. „Avem cunoştinţe despre acest crater de aproape 20 de ani, dar nimeni nu a realizat până acum că era cel mai vechi”, a afirmat Aaron Cavosie, geochemist în cadrul universităţii mai sus menţionate şi unul dintre autorii cercetării, potrivit Science Alert.
Oamenii de ştiinţă au plecat de la premiza că este vechi, însă datarea geologică modernă a sugerat că este cu 200 de milioane de ani mai vechi decât următorul crater rezultat în urma căderii unui meteorit pe Terra.
Folosind o microsondă ionică de înaltă rezoluţie sensibilă, cercetătorii au detectat microparticulele de minerale care încă „păstrează” şocul impactului. În momentul în care meteoritul a lovit, a transmis o undă de şoc de înaltă presiune în zonă, zăngănind atomii şi afectând mineralele pentru un minut.
„În momentul în care unda de şoc a trecut prin roci, ele s-au comprimat precum un arc. În momentul în care s-au eliberat, s-au încălzit instant, ajungând la temperaturi mai mari decât cele regăsite într-un vulcan. Acest lucru a făcut ca anumite roci din centrul zonei de impact să se vaporizeze, în timp ce altele s-au topit la temperaturi de aproape 2.000 de grade Celsius”, a precizat geochimistul Aaron Cavosie.
Potrivit lui Christopher Kirkland, specialist în planetologie în cadrul Universităţii Curtin, un alt autor al studiului, craterul a apărut la finalul perioadei glaciare cunoscută drept „Pământ de Zăpadă”, în care „atmosfera şi oceanele s-au transformat şi au devenit mai oxigenate şi când rocile de pe multe continente au înregistrat condiţii glaciare”.
Acest lucru înseamnă că atunci când meteoritul a lovit Pământul, acum mai bine de 2 miliarde de ani, a intrat totodată în coliziune cu o gheaţă continentală, aruncând în aer cantităţi uriaşe de rocă, cenuşă şi praf.
Pe baza simulării, autorii studiului au calculat că s-au împrăştiat în atmosferă între 87 şi 5.000 de trilioane de kilograme de vapori de apă. Cum apa este un gaz cu efect de seră eficient, ar fi ajutat la modificarea climei şi a dezgheţat planeta.
Acest scenariu al oamenilor de ştiinţă din Australia este unul provizoriu, condiţiile climatice exacte din perioada respectivă reprezentând încă un subiect de dezbateri pentru cercetătorii din acest domeniu.
Craterele de impact precum acesta sunt ferestre valoroase către studierea trecutului Pământului şi, deşi există numai 190 de astfel de structuri în lume, unele dintre ele sunt greu de diferenţiat de deformările tectonice.
Studiul a fost publicat în Nature Communications.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Unde s-a prăbuşit cel mai mare meteorit care a lovit planeta noastră