O descoperire arheologică ar putea să ajute la o mai bună înţelegere a Alzheimerului

Medicina şi istoria au multe în comun, cercetătorii efectuând adesea studii pe mumii sau pe diferite forme de rămăşiţe umane pentru a înţelege modul în care unele maladii sau condiţii de mediu se manifestă de-a lungul timpului. Un astfel de caz este cel al unui craniu datat între anii 673-482 înaintea erei noastre şi care ar putea să ofere o serie de informaţii importante legate de afecţiunile neurodegenerative, printre care şi Alzheimerul, notează The History Blog.

În luna august a anului 2008, arheologii au descoperit în campusul Universităţii York din Heslington un craniu despre care, în urma analizelor, s-a dovedit că adăpostea ţesut cerebral. Creierul tinde să se descompună la scurt timp după moartea unui organism şi din această cauză este foarte rar. Totuşi, în cazul mumiilor egiptene sau ale celor din permafrost, există posibilitatea ca acesta să supravieţuiască. 

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Cercetătorii sunt de părere că acest creier reprezintă cea mai veche mostră de materie cenuşie care a reuşit să supravieţuiască atât de mult. De asemenea, ce diferenţiază acest creier de alte ţesuturi este modul în care a fost identificat. Mai exact, arheologii explică faptul că lângă craniu au fost descoperite câteva vertebre şi o mandibulă, restul scheletului lipsind din ruinele fântânii din care a fost extras.

De-a lungul timpului, asupra acestui creier au fost realizate o serie de studii prin care s-a încercat înţelegerea structurii proteinelor din interiorul acestuia. În mod surpinzător, după cum explică cercetătorii, proteinele din creier pot fi analizate chiar şi la câteva mii de ani de la deces, iar acestea pot oferi informaţii despre afecţiunile neurodegenerative.

Citeşte şi: