Este una din concluziile Raportului Comisiei Speciale a Senatului privind evenimentele din 1989. Conform acestui raport, două publicaţii franceze refac drumul dezinformării din decembrie 1989, găsind la capătul firului Agenţia de presă est-germană AND. Ulterior, li se alătură Liberation şi Europa liberă. Miza era agitarea spiritelor prin exagerarea numărului de morţi de la Timişoara, se arată într-un material al campaniei Revolutions, realizat de Mediafax.
Prezentăm capitolul dedicat rolului mass-media internaţională în Raportul Comisiei Speciale a Senatului privind evenimentele din 1989:
“Principalele mijloace de acţiune au fost şi sunt radioul, televiziunea şi presa scrisă. Dar trebuie menţionat că, în general, radioul a acţionat în special asupra populaţiilor locuitoare în ţările din est, iar presa scrisă şi televiziunea au avut misiunea expresă de a informa sau
În cursul anului 1989, atât postul de radio Europa Liberă, ca şi covârşitoarea majoritate a presei vorbite sau scrise din exterior au intensificat activitatea în scopul destabilizării situaţiei din ţările comuniste est-europene şi crearii unor premize pentru răsturnarea regimurilor totalitare existente în aceste ţări. Sunt suficiente exemplele când presa a fost folosită mai eficient în „războiul convenţional” şi în acest scop au fost puse la punct experimente în diferite zone ale lumii programe de acţiune, sub ducerea şi auspiciile serviciilor secrete ale unor state. Este un lucru dovedit că în majoritatea cazurilor presa scrisă, peste 67%, conţine ştiri pornind de la reflecţii şi opinii emanate de la deţinătorii puterii politice şi economice.
Din interese politice, în mass-media, se acordă mai multă atenţie interpretării faptelor decât acestora în sine, iar din această cauză difuzarea este în majoritate incorectă. Mai trebuie adăugat, că s-a constatat o flagrantă inegalitate de tratament aplicată diferitelor evenimente petrecute unde, ca de exemplu exagerări voite fără suport faptic şi de care nu a fost scutită nici ţara noastră. Putem astăzi să afirmăm că România a constituit chiar un exemplu al manipulării prin
Încă din perioada Războiului Rece, s-a acţionat asupra ţărilor din estul Europei cu mijloace de emisie radio în limbile lor naţionale. Astfel, au putut fi proliferate zvonuri false şi la adresa acţiunilor revoluţionare din ţara noastră, în decembrie 1989, potrivit cărora la Timişoara ar fi fost 532 morţi, 1.282 răniţi. 13.214 arestaţi, 7.613 condamnaţi la moarte; ştirile cu referire la
Zvonul lansat are la origine o dezinformare deliberată probabil, cu o singură sursă (după opiniile unora, Radio Europa Liberă). Este bine cunoscut că Agenţia Guvernamentală de Informaţii U.S.I.A. a avut un buget anual de un miliard dolari, pentru anul 1989 şi avea misiunea de a răspândi în lume versiunea americană a unor evenimente, precum şi justificarea în replică a unor acţiuni. De menţionat, că această agenţie, conţine posturi de radio de propagandă ca: Vocea Americii, Europa Liberă, Radio Libertatea (pentru fostul U.R.S.S.) etc. Numai Vocea Americii a fost subvenţionată în anul 1989 cu 260 milioane dolari. (Celsius, nr.15 ianuarie 1989 pag. 16).
În perioadele de criză şi tensiune internaţională, aceste posturi îşi redublează eforturile cu scopul, declarat de a
Dacă unele posturi radio, se limitează la apărarea unor interese politice ale guvernelor ce le finanţează, Radio Europa Liberă manifestă influenţe majore în treburile interne ale ţărilor din Europa Centrală şi de Vest. Astfel, domnul Juraj Vaculik, lider al studenţilor praghezi afirma că
Este clar că la sfârşitul lunii ianuarie 1990, devine pentru oricine o certitudine faptul că
Ar fi fost necesar şi cinstit, ca publicaţiile respective, să dea dezminţiri pe primele pagini.
Numeroase exagerări şi irealităţi au fost difuzate prin presă şi TV cu referire la victimele din Timişoara. Nouvelle Observateur: 28 decembrie 1989:
Constrânsă să exagereze senzaţionalul în foarte multe cazuri, media internaţională se angajează de bună voie pe o serie de piste false. România devenise în acea perioadă zona cea mai palpitantă. Fosta zonă închisă şi secretă pentru ziarişti, devenea instantaneu deschisă, fără interdicţii în filmări şi informaţii.
Cu referire la conducerea din bunker
Dar mitul conspiraţiei este completat cu cel al monstrului din ţara lui Dracula, era uşor să faci din Ceauşescu aşa ceva mai ales că se încadra în povestea mitică a monstrului din Carpaţi atât de cunoscută spectatorilor din lumea întreagă.
Un asemenea
Pentru a influenţa propriile naţiuni asupra pericolului comunist că
Săptămânalul francez Le Nouvelle Observateur din 05.04.1990 şi cotidianul Liberation din 04.04.1990 au încercat să reconstituie drumul informaţiilor privind România în timpul evenimentelor din decembrie 1989.
Prima depeşă soseşte pe 20 decembrie de la Agenţia de presă est-germană ADN, precum că, la Timişoara ar fi între 3000 şi 4000 morţi în timpul confruntărilor din 16-17 decembrie 1989, iar tot în aceiaşi zi, redacţia ziarului Liberation primeşte un telefon de la Radio Europa Liberă, stabilit la München, că are cunoştinţă de o notă secretă emanând de la Securitate şi adresată cabinetului 2 (Elena Ceauşescu) din care rezulta numărul victimelor din Timişoara de 26.460. Informaţia provine de la nişte persoane al căror nume nu a fost reţinut.
Pe 22 decembrie 1989 ADN revine cu precizarea victimelor, iar Agenţia de presă Taniug reia imediat informaţia. În aceeaşi zi, AFP citind martori unguri furnizează date în legătură cu numărul morţilor care însă crescuse cu încă 30. Informaţia fusese lansată de ziaristul Andrasi Aczel de la canalul unguresc MTV.
Ziarul Die Morgen adaugă că
Sub titlul
Le Soir din 28 decembrie 1989 relatează:
În concluzie, raportul senatorial notează: “Astăzi adevărul este cunoscut. A fost vorba de o monstruoasă campanie de minciuni dusă de comun acord de mass-media Occidentală şi de agenţii de presa reformatoare din est. Scopul lor în România era, să asmută masele pentru generalizarea revoluţiei în toată ţara, iar în Occident se urmărea reuşita unei enorme campanii de propagandă contra comunismului şi pregătirea spiritelor aşa cum sugera Ronald Dumas, ministrul francez de externe