Revoluţia română din decembrie 89 şi tabla de şah a liderilor lumii

Note ale serviciilor secrete cuprinse într-un raport al Parlamentul României converg către ideea că ţara noastră devenise un pion important pe tabla de şah a liderilor lumii în ultimele luni ale anului 1989, se arată într-un material al campaniei Revolutions, realizat de Mediafax.

• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”
• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?

La 16 iulie 1991, Senatul României a decis înfiinţarea Comisiei pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989, care, la încheierea activităţii a realizat un raport ce cuprinde informaţii obţinute în urma cercetărilor şi audierilor făcute de senatori şi pe baza documentarelor întocmite de M.Ap.N., M.I., S.R.I. şi a Parchetului General. Conform informaţiilor din preambul, acest raport se doreşte a fi “un material documentar perfectabil, care să constituie pentru istorici şi cercetători, ca de altfel şi pentru viitoarele parlamente o sursă de informare privind unul din cele mai controversate evenimente petrecute în România în acest secol.

Astfel, conform raportului, în ultimele luni ale anului 1989, România devenise nelipsită de pe agenda contactelor politico-diplomatice la nivel înalt şi a frecventelor reuniuni internaţionale. Ruşii erau optimişti cu privire la viitorul României, americanii îşi doreau acţiune şi trimiteau un nou ambasador la Bucureşti, iar francezii îşi arogau, alături de ruşi, rolul de vioara întâi în asigurarea echilibrului în Europa.

Redăm fragmente din Raportul Comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din Decembrie 1989.

“În interviul acordat postului „Radio France International” la 24 noiembrie1989, consilierul prezidenţial sovietic Oleg Bogomolov declara:
(D.S.S./SIE nota 0086 / 27.11.1989).

La 10 octombrie 1989, după încheierea reuniunii la nivel înalt a CEE de la Strassbourg, preşedintele Franţei a lansat public următoarele idei: la consfinţirea dominaţiei continentului de către SUA şi URSS”.
(D.S.S./SIE/nota 00288 din 12.12.1989).

Bush senior: Aş dori să vad unele acţiuni şi în această ţară

Buletinul de ştiri al Casei Albe a publicat un interviu al preşedintelui George Bush, acordat unor ziarişti americani, în care referitor la România se spuneau următoarele:

Conform aceluiaşi buletin de ştiri al Casei Albe, adjunctul secretarului de stat al SUA pentru problemele Europei şi Canadei, Raymond Seitz, a declarat la o conferinţă de presă ţinută la Washington următoarele: . (D.S.S./SIE/ Nota 277 din02.12.1989).

Iată cum comentează doi americani M.R. Beschloss şi S. Talbott după cinci ani de la evenimente: > sau încercau să-i implice într-o >. Îl suspectau pe Bush şi pe Baker că vor să convingă Uniunea Sovietică să se reîntoarcă la genul de comportament, care cauzase atâtea necazuri în trecut. Apoi (1954-1968), dacă forţele sovietice vor intra în România, Statele Unite vor condamna în mod public intervenţia.

Şevardnadze nu cade în posibila cursă şi îi spune de-a dreptul lui Matlock că găsea sugestia lui Bush, nu sinistră, ci doar stupidă. Era .

Citând situaţia din Panama, Ivan Aboimov, unul din adjuncţii lui Şevardnadze, remarcă faţă de Matlock cu nedisimulată amărăciune:
.

De fapt aceste declaraţii, cât şi cartea lui Gyula Horn, premierul ungar, care se referea tot la acest moment ori la ajutorul , dat poporului român în Decembrie 1989, vin să confirme punctul de vedere al primei comisii senatoriale exprimat încă din anul 1991”, se arată în raport.

Întâlnirea Mitterand – Gorbaciov, decisivă pentru soarta lui Ceauşescu

Documentul redă şi un articol România Liberă, semnat de A.Vladimir, care ajunge la aceeaşi concluzie cu senatorii din comisie: eliminarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pecetluită la întâlnirea Mitterand – Gorbaciov de la Kiev, desfăşurată cu câteva săptămâni înaintea declanşării evenimentelor din Decembrie.

“Imediat după ’90, dl Dan Amadeu Lăzărescu, a dezvăluit că în septembrie ’89, fiind la Paris, cu ocazia unui Congres Internaţional de Istorie, a aflat de la Marcel Schapira (importantă personalitate a francmasoneriei româneşti şi internaţionale) că Occidentul căzuse de acord cu Gorbaciov, asupra necesităţii eliminării lui Ceauşescu, şi că, în acest scop, fusese desemnat un general pentru aducerea la îndeplinire a operaţiunii. Menţionăm că în vara lui ’89, au avut loc în Ungaria câteva contacte între generali români şi ofiţeri ungari şi sovietici. Astfel, deşi ocultată de istoricii evenimentelor din decembrie ’89, a avut loc o întâlnire între gl. Guşă şi Karpati, ministrul apărării din Ungaria, ale cărei detalii nu au fost făcute niciodată cunoscute nici de o parte, nici de cealaltă. În acelaşi timp gl. Chiţac şi gl. Victor Stănculescu, au vizitat şi ei Ungaria, având – potrivit anumitor surse – o serie de contacte la cartierul general al Armatei Sud a U.R.S.S., unitate care-şi avea statul major în Ungaria şi misiunea de a asigura întreg flancul balcanic al U.R.S.S. În cadrul Armatei Sud funcţiona şi o unitate specială SPEŢNAZ, a GRU, formată atât din militari specializaţi în cercetare-diversiune, în spatele frontului cât şi din civili – aşa numiţii – pregătiţi să acţioneze în teritoriu, deghizaţi în turişti, după ce anterior se familiarizau cu regiunea călătorind în grupuri de sindicalişti sportivi, fruntaşi în producţie, etc.

De fiecare dată când grupuri de „visautniki” soseau în excursii (recunoaştere), aceştia erau însoţiţi de ghizi translatori, asiguraţi exclusiv din cadrul rezidenţei sovietice în ţara respectivă, furnizaţi de ambasadele U.R.S.S. Niciodată de ghizi locali. Armamentul uşor şi aparatura de comunicaţie sofisticată, dar portabilă şi lesne camuflabilă, ale acestor „visautniki” a atras mai de mult atenţia serviciilor secrete occidentale. După mai bine de 10 ani de investigaţii, aceştia au descoperit, cu stupoare, că sovietici, erau mai bine echipaţi decât unităţile cercetare diversiune din occident. Probabil că de aceea a fost atât de sigur pe el Gorbaciov atunci când pe 20 decembrie 1989 a anunţat în mijlocul unei sesiuni a Sovietului Suprem: În următoarele 24 de ore în România vor intervenii schimbări radicale. erau la datorie în plină acţiune semnalată peste tot. Se pare însă, că era prea târziu. Revoluţia începuse, Gorbaciov nu se înşelase. Alt personaj politic la curent era Mitterrand.”, se arată în articolul citat de raportul senatorial.

România, pe lista ţărilor-problemă la întâlnirea Bush-Gorbaciov

Documentul precizează, totodată, că România a fost nelipsită de pe agenda contactelor politico-diplomatice la nivel înalt şi a frecventelor reuniuni ale unor organisme suprastatale, organizate în perioada de referinţă:
„
Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de >, fiind avute în vedere îndeosebi R.P. Chineză, Cuba şi România.

Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lor cu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier…În cadrul consultărilor din ultimele zile cu administraţia de la Washington guvernele Angliei, Franţei, R.F. Germania şi Italiei au insistat pentru: ca fiecare dintre statele vest-europene să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.> (D.S.S./SIE/ Notă raport 00275 din 01.12.1989)

La întâlnirea dintre cancelarul Kohl şi preşedintele Mitterand pe plan mai larg (D.S.S./nota SIE 00252/793/07.11.1989).
Administraţia americană a comunicat principalilor aliaţi din NATO (D.S.S./SIE / Nota 00257/815 din 13.11.1989)

Ce urmărea Parisul prin convocarea unei reuniuni de urgenţă

– adoptarea unei poziţii unitare la nivelul CEE faţă de evoluţiile din unele ţări est-europene, pornind de la premisa că actuala conjunctură oferă condiţii favorabile iniţierii de noi măsuri de coordonate care să permită obţinerea unor poziţii tot mai influente în statele respective;
– implicarea sporită a ţărilor comunitare în acţiunile de destabilizare a situaţiei din Europa de est şi prevenirea realizării unor înţelegeri separate între SUA şi URSS privind impunerea unui nou echilibru pe continent care să nu ţină seama de obiectivele pe termen lung ale comunităţii vest-europene;
– susţinerea ţărilor din Europa de Est care au trecut pe calea reformelor, atât prin acordarea de ajutoare financiare limitate, cât mai ales prin determinarea adoptării de către acestea a unor măsuri pentru extinderea aplicării mecanismelor economiei de piaţă;
– abţinerea de la stimularea în continuare a fluxului de persoane din est către vest, pe de o parte pentru a nu se crea probleme economice şi chiar conflicte sociale în Europa Occidentală şi pe de altă parte pentru a se încuraja direct constituirea în ţările socialiste a unei > formată din cetăţeni nemulţumiţi, pretabili la acţiuni protestatare.> (D.S.S./SIE/ Nota 00260 din 16.11.1989).

Printre hotărârile reuniunii de la Paris a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale CEE (D.S.S./SIE /nota 00263/22.11.1989).

Cu acelaşi prilej, preşedintele SUA, în discuţiile purtate cu şefii de stat şi de guvern ai ţărilor NATO a prezentat în esenţă următoarele: Poziţia pe care s-a situate Gorbaciov atestă că Uniunea Sovietică este dispusă să facă în continuare concesii substanţiale în majoritatea problemelor de interes pentru Occident. Ca urmare, statele NATO trebuie să facă uz de toate posibilităţile şi pârghiile de care dispun pentru a determina accelerarea procesului de reforme din Europa de Est.” (D.S.S./SIE/ Nota raport 00282 din 05.12.1989)
Măsurile stabilite la astfel de reuniuni par să se materializeze rapid, printr-o mare diversitate de mijloace şi metode: > (D.S.S./SIE/ Nota raport 00286 din 11.11.1989)

CIA se implică prin propria organizaţie

>, care îşi propune: încurajarea şi sprijinirea mişcării de dizidenţă în ţările socialiste; organizarea şi dirijarea activităţilor informative în rândul emigraţiei originare din aceste ţări; iniţierea unor acţiuni îndreptate contra statelor socialiste prin intermediul elementelor ostile din rândul emigraţiei sau al dizidenţei. Organizaţia nou-creată îşi are sediul central în California şi filiale în RFG şi Austria, activităţile fiind finanţate de CIA şi serviciile speciale ale ţărilor membre ale NATO. Instruirea acestora este făcută de un grup special constituit din foste cadre ale serviciilor de informaţii din ţările socialiste, care au trădat, între acestea numărându-se şi Pacepa. Printre acţiunile considerate reuşite ale lui > este contribuţia adusă la destabilizarea politico-socială din Polonia, Ungaria şi RDG. Potrivit datelor ce le deţinem, pentru viitor, organizaţia îşi propune să-şi concentreze acţiunile cu preponderenţă împotriva României şi Cehoslovaciei.” (D.S.S./SIE. Nota 00444/814 din 14.11.1989).