Ceauşescu a cerut anularea Pactului Ribbentrop-Molotov, la Congresul al XIV-lea al PCR

Nicolae Ceauşescu a făcut anunţul în contextul în care în 1990 se împlineau 45 de ani de la încheierea celui de-al doilea Război Mondial. De asemenea, pe fondul manifestaţiilor din R.D.G împotriva regimului comunist, Ceauşescu pleda pentru existenţa separată a celor două Germanii, se arată într-un amplu material dedicat acestui eveniment de către Mediafax.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

„Anul viitor se împlinesc 45 de ani de la terminarea celui de-al doilea Război Mondial. De aceea, România consideră că trebuie să se treacă la adoptarea măsurilor necesare solutionării tuturor problemelor care nu s-au rezolvat încă. În primul rând apare necesar să se adopte o pozitie clară, fără echivoc de condamnare şi anulare a tuturor acordurilor încheiate cu Germania hitleristă, trăgându-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmărilor acestor acorduri şi dictate.

Trebuie considerat anormal ca după 45 de ani de la încheierea războiului nu s-au realizat încă tratatele de pace între toate statele şi nu s-a instaurat de fapt pacea în Europa. Apare deci necesar să se treacă la tratative între statele interesate în vederea încheierii tratatelor de pace şi lichidării cu desăvârşire a urmărilor celor de-al doilea Război Mondial. Şi pentru a răspunde anticipat la unele întrebări eventuale, vreau să spun clar că aceasta nu trebuie să ducă la schimbări în Europa şi că existenţa celor două state germane trebuie să continue, să fie o realitate a Europei de azi şi de mâine! (…) Subliniez toate acestea pentru că este necesar ca acum, când în Europa se reactivează din nou foţtele revanşarde neonaziste, să se adopte o poziţie fermă, de îngrădire a activităţii lor, de a nu se merge – în nici un fel – pe calea concesiilor, în numele aşa-zisei libertăţi de exprimare a părerilor”, afirma Ceauşescu în raport.

De asemenea, fostul lider comunist sublinia contextul special în care are loc Congresul al XIV-lea al PCR, amintind chiar de posibilitatea distrugerii vieţii pe pământ.

„Congresul are loc în împrejurări internaţionale deosebite, când în faţa ţărilor socialiste, a tuturor popoarelor, se pun noi şi noi intrebari şi probleme cu privire la calea progresului economico-social, a lichidării inegalităţilor şi asupririi, a înlăturării pericolului razboiului nuclear, care ar duce la distrugerea a însăşi vieţii pe pământ, cu privire la căile de transformare revoluţionară a lumii, de realizare a unor relaţii sociale şi noi relaţii între state şi popoare în vederea asigurării şi făuririi unei lumi mai drepte şi mai bune pe planeta noastră”.

Dar, a susţinut el, natura a fost de partea comuniştilor reuniţi în congres. „În cinstea Congresului, însăşi natura a împrăştiat norii şi astăzi este o zi cu soare, care demonstrează ce minunat este socialismul!”.

Fără practici de ploconire în faţa a tot ce e străin

Cum era de aşteptat, Nicolae Ceauşescu a subliniat rolul Congresul al IX-lea al PCR, din 1965, când a fost ales prima dată secretar general al partidului, şi care a avut meritul, în opinia sa, şi de a pune capăt practicilor de ploconire în faţa străinilor.

„Este meritul istoric al Congresului al IX-lea de a fi pus capăt concepţiilor şi practicilor străine socialismului, de copiere şi ploconire în faţa a tot ce era străin, de a fi renunţat cu hotărâre la aşa-zisul obligatoriu pentru construcţia societăţii socialiste şi a fi proclamat principiul realizării socialismului pe baza legilor obiective şi a principiilor socialismului ştiinţific, corespunzător voinţei şi realităţilor din patria noastră, pornind de la faptul că noua orânduire se realizează în mod diferit de la o ţară la alta, de la o etapă la alta”.

De asemenea, fostul lider comunist a enumerate marile realizări din România, după congresul al IX-lea al PCR. „Este necesar să subliniem ca în 20 de ani, din 1945 până în 1965, s-au alocat pentru fondul de dezvoltare circa 400 de miliarde de lei, în timp ce în perioada 1966-1990, având în vedere şi prevederile de investiţii pentru anul viitor, s-au alocat peste 5.000 miliarde lei. Din totalul fondului naţional de dezvoltare, investiţiile au reprezentat în cei 20 de ani – (1945 –1965) circa 340 de miliarde de lei, iar din 1966 până în 1990 acestea se ridică la peste 4.300 de miliarde de lei. Din totalul investiţiilor, circa 2.300 de miliarde de lei au fost alocate pentru realizarea unei puternice industrii socialiste, moderne.

Ca urmare a acestei puternice dezvoltări, se poate spune că nu există domeniu mai important în care industria romanească să nu realizeze produse de înaltă tehnicitate şi complexitate, competitive cu cele mai bune pe plan mondial.

Numai pe această baza s-a asigurat că la sfârşitul actualului cincinal industria patriei noastre să fie de peste 145 de ori mai mare decât în 1945, din care de 128 de ori realizată dupa cel de-al IX-lea Congres al partidului. În primii 20 de ani – 1945-1965 – s-au alocat circa 56 de miliarde de lei pentru agricultură, iar din 1965 până în1990, peste 650 de miliarde de lei. Pe această baza s-au realizat programul de irigaţii, de amenajări funciare, puternica dotare cu tractoare şi maşini agricole, cu tot ce este necesar, asigurând baza tehnico-materială pentru înfăptuirea cu succes a obiectivelor noii revoluţii agrare. (…) Ca rezultat al dezvoltării generale a forţelor de producţie, al alocării unui procent important, de peste 30% din venitul naţional pentru fondul de dezvoltare şi acumulare, după Congresul al IX-lea al partidului, avuţia naţională va fi, în 1990, de circa 5.660 de miliarde de lei, faţă de numai 252 miliarde de lei în 1945 şi de 810 miliarde de lei în 1965 (…)”

Conform raportului citit de Ceauşescu, şi burţile românilor au devenit mai pline după congresul din 1965, numărul caloriilor consumate zilnic crescând de la 1800 în 1950 la 3300 în 1989.

„Este adevărat că la noi nimeni nu se mai poate îmbogăţi fără muncă şi au dreptate cei care ne critică că nu dăm libertate pentru bogaţi, dar nu o vom da niciodată, însă nu mai avem nici săraci, si nici nu mai vrem să avem săraci în România! (… ) Totodată, desfacerea de mărfuri cu amănuntul prin comerţul socialist se ridică în acest an la circa 315 de miliarde de lei, fiind de 18,5 ori mai mare decât în 1950. Consumul alimentar a crescut de la 1.800 de calorii zilnic pe locuitor, în 1950, la circa 3.300 calorii în prezent, România înscriindu-se între ţările cu un bun consum din punctul de vedere al necesităţilor”.

Planuri pentru ultimul cincinal, 1990-1995

Un adept al planurilor pe 5 ani (cincinale), dar şi al producţiilor-record, Nicolae Ceauşescu a prezentat în raportul său politic unde trebuia să ajungă România în 1995, din punct de vedere economic.

„Producţia – marfa industrial urmează să crească cu 30-50%, dar este necesar să avem în vedere că, în cadrul dezbaterilor în partid şi cu întregul popor, s-a subliniat că este necesar să considerăm acest spor ca minim – şi trebuie să actionăm pentru o creştere mai accentuată (…). Având în vedere rezervele existente, până în 1995, producţia de lignit şi cărbune trebuie să ajungă la circa 80 milioane tone, iar cea de huilă cocsificabilă la peste 20 de milioane de tone, asigurându-se cel puţin 90% din necesarul de cărbune cocsificabil. Va trebui să crească producţia de metale neferoase, care trebuie să asigure în întregime, necesarul economiei naţionale. (…) Totodată, este necesar să se acţioneze cu mai multă hotărâre pentru elaborarea de noi tehnologii, care să ducă la reducerea substanţială a consumului de combustibil în toate sectoarele (…) Este necesar să asigurăm înfăptuirea în cele mai bune condiţii a programului de irigaţii şi amenajări funciare, astfel încât până în 1995 să se realizeze irigarea acel puţin 6 milioane de hectare, urmând ca până în anii 2000 să încheiem organizarea întregului sistem national de irigaţii, care va ajunge la circa 7-7,5 milioane de hectare teren agricol, din care cel putin 5,5 milioane hectare teren arabil. (…) Având în vedere recolta de cereale record din acest an, de peste 60 de milioane de tone, este necesar să ne propunem să asigurăm, în anii viitori, o producţie permanentă de cel puţin 50 de milioane de tone” (…)

Nici zootehnia nu era lăsată de izbelişte, planurile pentru următorul cincinal fiind foarte ambiţioase.

„Continuă să se manifeste o rămânere în urmă în ceea ce priveşte creşterea efectivelor de bovine şi ovine, deşi avem şi la acestea cresteri importante, dar trebuie să ne propunem ca în viitorul cincinal să realizăm în intregime obiectivele privind creşterea efectivelor de bovine la cel puţin 11 milioane, dintre care 5 milioane vaci cu lapte şi la cel puţin 30-35 milioane de oi, din care cel puţin 30-35 milioane de oi-mame. (…) Înfăptuirea programelor de dezvoltare economico-socială impune ca o necesitate obiectivă alocarea şi în viitor a 28%-30% din venitul naţional pentru fondul de acumulare si dezvoltare. Pe această bază, în următorul deceniu, se vor realiza investiţii de 3.200-3.500 miliarde de lei, din care 1.600-1.700 miliarde de lei în cincinalul al IX-lea. (…) Pe această bază se vor crea condiţiile ca, în 1995, toate judeţele să realizeze un volum de activitate economică pe locuitor de cel puţin 100 mii lei, iar în peste 20 de judeţe să se depăşească 150 mii lei”.

Caragiale, dezaprobat. Nu vrem să avem faliţii noştri

Cât priveşte nivelul de trai, Nicolae Ceauşescu a anunţat o creştere a veniturilor muncitorilor şi ţăranilor, dar în funcţie de producţie, pentru că spunea fostul lider comunist, nu se putea consuma mai mult decât permitea economia naţională. Cât despre existenţa şomajului, Nicolae Ceauşescu a atras atenţia că o astfel de problemă nu are a face cu socialismul pe care voia să-l construiască.

„În cincinalul viitor, Programul-directivă prevede creşterea retribuţiei medii reale, 1995 faţă de 1990, cu 3%-8%, iar a veniturilor totale ale tărănimii cooperatiste tot cu 3%-8%. Nu trebuie să uităm că orice creştere a veniturilor oamenilor muncii este strâns legată de dezvoltarea continuă a forţelor de producţie, a nivelului general al societăţii, că nu putem şi nu vom putea niciodată să consumăm mai mult decât ne permite dezvoltarea economiei naţionale, că dacă am comite marea greşeală să consumăm peste posibilităţi, am ajunge într-o scurtă perioadă la oprirea procesului de dezvoltare economico-socială, am condamna de fapt patria noastră la înapoiere (…). Vom asigura şi în continuare ca raportul între retributiile mici şi mari să fie de circa 1 la 4,5. (…) În nici un caz nu se pune problema – şi societatea noastră nu trebuie să admită – ca raportul între veniturile mari şi mici să atingă un asemenea nivel încât să se acumuleze la un pol bogaţii şi la altul săracii (…). Unii se întreabă: ce este rău dacă o sa avem şi noi şomeri cum există în ţările capitaliste? Asta îmi reaminteste ce spunea, desigur, în secolul trecut, Caragiale – de ce să nu avem si noi faliţii nostri? Sigur, o asemenea abordare nu este socialistă”.