Gătitul este una dintre acele activităţi despre care am putea spune că ne-a adus în acest punct al evoluţiei biologice şi culturale şi care este indispensabil vieţii noastre de zi cu zi. O echipă interdisciplinară, în cadrul căreia au colaborat cercetători de la Universităţile Yale şi Harvard, a recreat o reţetă de tocană scrisă în cuneiformă pe o plăcuţă de lut, notează The History Blog.
Membrii echipei au recreat cea de a patra cea mai veche reţetă consemnată care a fost identificată până în prezent. Conform arheologilor, trei dintre plăcuţele care au fost traduse în cadrul acestui proiect au fost scrise în jurul anului 1730 înaintea erei noastre, iar cea de a patra a fost scrisă în jurul secolului VIII înaintea erei noastre.
Înainte de a se putea apuca de gătit, cercetătorii au trebuit să traducă respectivele plăcuţe, pentru a putea identifica ingredientele necesare. Această sarcină a fost îngreunată de faptul că respectivele plăcuţe erau pe alocuri deteriorate, ceea ce a împiedicat traducerea exactă.
În ceea ce priveşte tocăniţa rezultată, cercetătorii de au făcut tot posibilul pentru a identifica ingredientele şi pentru a recrea cu cât mai multă exactitate gustul original al preparatelor. Din traducerea tăbliţelor, cercetătorii au ajuns la concluzia că respectivele preparate erau gătite în palatele regale sau poate chiar în temple.
„A face tocană este un lucru uman de bază şi cred că acesta este unul dintre motivele pentru care am luat parte cu adevărat în acest proiect”, spune profesprul Lassen, membru al echipei. „Există ceva cu adevărat uman în ceea ce priveşte mâncarea şi gusturile, şi asta am dorit să explorăm recreând aceste reţete. Poate nu în întregime aşa cum ar fi pregătit-o, poate ingredientele noastre au un gust puţin diferit, dar totuşi se apropie ceva de care nimeni nu a gustat de aproape 4.000 de ani”, a precizat acesta.
Cercetătorii au oferit şi o traducere aproximativă a celor patru reţete pe care au reuşit să le traducă de pe tăbliţele de lut:
În engleză „unwinding”, cercetătorii nu au putut identifica un motiv anume pentru care babilonienii au ales acest nume. Carnea nu este folosită. Pregăteşti apă. Adăugaţi grăsime. (Adăugaţi) kurrat, cilantro, sare după gust, praz, usturoi. Aruncaţi aluat uscat, îl fărmiţaţi şi îl împrăştiaţi prin oală înainte de a-l îndepărta.
Carnea se foloseşte. Pregăteşti apă. Adăugaţi grăsime. Adăugaţi sare cu granulaţie fină, prăjituri de orz uscate, ceapă, şoturi persane şi lapte. [Zdrobiţi] (şi adăugaţi) prazul şi usturoiul.
Carnea nu este folosită. Pregăteşti apă. Adăugaţi grăsime. Mărar, kurrat, coriandru, praz şi usturoi legat cu sânge, o cantitate corespunzătoare de lapte acru şi (mai mult) usturoi.
Se foloseşte carne de picior. Pregăteşti apă. Adăugaţi grăsime. Se pliază în sare, bere, ceapă, rumenă, cilantro, şalot persan, chimen şi sfeclă roşie şi [zdrobiţi] prazul şi usturoiul. Presară coriandru deasupra. [Adăugaţi] kurrat şi coriandru proaspăt.
Notă: Traducerile de mai sus sunt aproximative şi corespund parţial reţetelor originale, trebuie să luăm în calcul că între noi şi babilonieni se află 3.000 de ani de diferenţe culturale şi culinare.
Citeşte şi:
O femeie maestru bucătar a gătit 75 de ore nonstop, stabilind un record mondial – VIDEO
Cele mai vechi urme că oamenii au gătit datează de acum 120.000 ani