O biserică veche de 1.500 de ani a fost descoperită în Israel. A fost dedicată unui „martir glorios”
După trei ani de excavaţii, arheologii din cadrul Autorităţii Israeliene pentru Antichităţi au dezvăluit, săptămâna aceasta, o serie de arteface dintr-o biserică veche de aproape 1.500 de ani, potrivit Deutsche Welle şi Jerusalem Post.
În timpul săpăturilor, specialiştii au scos la iveală o serie de mozaicuri care înfăţişează păsări, fructe şi plante, precum şi fresce colorate de pe zidurile bisericii. Lăcaşul de cult a fost construit după un plan minuţios, cu un altar din marmură şi un baptisteriu cu scurgere din calcit.
Pe un mozaic din podea este înfăţişat un vultur, simbolul Imperiului Bizantin.
Credit foto: Autoritatea Israelienă pentru Antichităţi
„Cunoaştem câteva sute de biserici din Ţara Sfântă, dar această biserică le depăşeşte pe majoritatea dintre ele prin stadiul de conservare şi implicarea imperială care a finanţat (lucrările de construcţie n.r.)”, a afirmat Benjamin Storchan, şeful şantierului arheologic.
O inscripţie din curte arată că biserica a fost dedicată unui „martir glorios”, însă cercetătorii nu cunosc încă identitatea acestuia. O criptă subterană situată sub zona principală a bisericii ar putea conţine rămăşiţele martirului, sunt de părere arheologii.
„Identitatea martirului este necunoscută, dar opulenţa excepţională a structurii şi inscripţiile de pe ea indică faptul că această persoană era un personaj important”, a precizat Storchan.
O altă inscripţie arată că împăratul bizantin Tiberiu al II-lea Constantin a finanţat extinderea bisericii. Tiberiu al II-lea a fost împăratul Imperiului Roman de Răsărit între 578 – 582, la peste două secole de la ruperea Bizanţului de Roma şi la un secol de la dispariţia Imperiului Roman de Apus.
Potrivit Autorităţii Israeliene pentru Antichităţi, clădirea principală a fost ridicată cu câteva decenii mai devreme, după regulile împăratului Iustinian, care a domnit între 527 – 565.
Istoricii cred că acest loc era o destinaţie populară pentru pelerini până a fost abandonat în timpul Califatului Abbasid, în secolul IX.
Ca urmare a prăbuşirii Imperiului Bizantin, intrarea în biserică a fost sigilată cu pietre mari. Cu ajutorul excavatoarelor, pietrele au fost mutate şi au ieşit la iveală lămpi din sticlă şi o bucată din cripta unde se crede că a fost înmormântat martidul fără nume.
Vă recomandăm să citiţi şi: