Primul dicţionar publicat în Australia a fost unul de jargoane

Între anii 1788 şi 1868, mai mult de 160.000 persoane au fost deportate din Anglia, Ţara Galilor, Irlanda şi Scoţia în Australia. Aceste persoane săvârşiseră infracţiuni mărunte sau erau doar prizonieri politici, iar guvernul britanic a decis că metoda cea mai bună de a se ocupa de aceştia era de a îi îndepărta fizic de pe teritoriul insulelor britanice. Această deportare în masă a dus la o creştere simţitoare a populaţiei europene în Australia, dar şi la o dezvoltare a vocabularului limbii engleze.

Trebuie precizat că în Australia au fost deportaţi o mulţime de indivizi aflaţi la periferia socială, această poziţie de excludere şi implicarea multora în activităţi ilegale a dus la formarea unui limbaj paralel celui pe care elitele şi cetăţenii de bună credinţă îl foloseau. Acest limbaj paralel, jargonul deportaţilor, a ajuns şi în Australia, unde a căpătat forme şi înţelesuri specifice. 

• Nicolae Ceaușescu și recordurile vânătorești
• Bucureștiul, sub bombele zeppelinelor germane

Această „distanţă” între lexicul elevat şi jargonul coloniştilor deţinuţi a dus la nevoia existenţei unor dicţionare care să o acopere. În fapt, un astfel de dicţionar al jargonului a fost primul dicţionar publicat în Australia. Autorul acestuia, James Hardy Vaux, a pornit de la unele dicţionare ale jargonului din Anglia, contribuţia sa majoră fiind reprezentată de contextualizarea expresiilor în cazul australian, notează Atlas Obscura.

Conform unui articol publicat de către A. L. Beier, Identity, Language, and Resistance in the Making of the Victorian “Criminal Class”: Mayhew’s Convict Revisited, un astfel de dicţionar s-a dovedit important nu doar din punct de vedere ştiinţific, ci chiar răspundea unei nevoi clare a aparatului de justiţie din cadrul Imperiului Britanic de a interacţiona cu acuzaţi şi condamnaţii. În anul 1819, atunci când dicţionarul a fost publicat, 75% dintre  persoanele care populau provincia New South Wales erau „deţinuţi, foşti deţinuţi sau decendenţi ai unor deţinuţi”. În aceste condiţii, oamenii legii aveau o nevoie cât se poate de mare de a putea înţelege un porcent atât de extins al populaţiei.

Citeşte şi: