Povestea replicii sovietice la Apollo 11. Nu a reuşit să pună un om pe Lună, dar a alimentat consipraţiile legate de regizarea aselenizării americane

În 1961, John F. Kennedy, preşedintele Statelor Unite ale Americii, a anunţat începutul „cursei spaţiale”, declarând că în decursul unui deceniu ţara sa va fi capabilă să pună un om pe Lună.

Apollo 11, o cronologie a primei aselenizări

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

În paralel, Uniunea Sovietică a lucrat la rândul ei la un program spaţial, dar pe care liderii sovietici au decis să îl ţină secret, în timp ce public negau existenţa acestuia. „La început, ţinerea în secret a programului spaţial a fost necesară pentru a ne asigura că nu suntem depăşiţi. Dar mai târziu, după ce am fost depăşiţi, a trebuit să păstrăm în continuare secretul programului pentru a nu se şti că am fost depăşiti”, a explicat jurnalistul Yaroslav Golovanov, citat de History.

5 momente terifiante din timpul misiunii Apollo 11

În spaţiul public şi pentru comunitate internaţională, Uniunea Sovietică declara că este interesată de dezvoltarea tehnologiei sateliţilor şi de trimiterea unor sonde spre Lună decât de trimiterea unor misuni cu echipaj uman. Oficiialii sovietici argumentau că o astfel de poziţie a fost adoptată pentru a nu pune în pericol vieţile umane. De asemenea, ei nu au ratat ocazia pentru a condamna  eforturile şi resursele folosite în misunile Apollo.

Membrii misiunii Apollo 11: Neil Armstrong, Michael Collins, şi Edwin (Buzz) Aldrin / Credit foto: NASA

În ciuda negării publice a implicării în cursa spaţială, pentru experţii americani din industria aero-spaţială, existanţa unei misuni de trimitere a unui om pe Lună nu era o necunoscută. Unul dintre aceştia a fost James Orbeg, inginer al NASA şi vorbitor de rusă. Într-un articol din 1979, din revista Reason Magazine, el explica cum o parte din pregătirile şi intalaţiile folosite în programul spaţial sovietic erau similare cu cele folosite la misiunea Apollo 11, misunea americană care a reuşit să trimită primii oameni pe Lună.

Uniunea Sovietică şi negarea reuşitei Apollo 11

Unii istorici sunt de părere că faptul că Uniunea Sovietică a negat în mod public existenţa unei misuni spaţiale care să aibă ca scop trimiterea unui om pe suprafaţa selenară a alimentat o serie de conspiraţii, unele care neagă reuşita misiunii Apollo 11, dar şi unele, cu un impact mai mare în epocă, care pun la îndoială raţiunea din spatele finanţării NASA.

Apollo 11. Cele mai comune mituri despre aselenizare, distruse

Unul dintre aceşti conspiraţionişti a fost senatorul J. William Fulbright, el declarat în 1963 că „adevărul cel mai probabil este că nu ne aflăm în competiţie cu ruşii, doar cu noi”.  În 1964, el a scris într-un editorial intitulat „Discutând despre cursa spaţială” : „Încă mai este timp să ne retragem din ceea ce a devenit o cursă cu un singur competitor”. El argumenta, plecând de la faptul că URSS nu a recunoscut existenţa unui program paralel Apollo 11, că SUA se folosea de „cursa spaţială” pentru a investi şi mai mulţi bani în NASA.

În timpul celui de al şasele deceniu al secolului trecut, oficialii sovietici considerau că aveau avantajul în ceea ce priveşte ajungerea pe suprafaţa selenară, deoarece URSS avea primele reuşite în domeniul aero-spaţial: primul bărbat şi prima femeie în spaţiu, primul satelit şi prima sondă pe Lună. Ei considerau că planul anunţat de Kennedy nu era nimic mai mult decât proagandă.

Bucurie în camera de control a misiunii Apollo 11 în momentul aflării ajungerii primului om pe lună / Credit foto: NASA

Reuşita misiunii Apollo 11 a fost „trezirea la realitate” a sovieticilor, abia atunci ajungând la concluzia că întrecerea dintre cele două superputeri era cea care i-a determinat pe oficialii americani să investească sume şi resurse enorme pentru a reuşi. 

În 1972, sovieticii au recunoscut, în mod intern, că tehnologia dezvoltată de către ei nu era de încredere pentru a trimite un echipaj uman către Lună. Secretul acestui eşec a fost păstrat până în anul 1989, la 20 de ani după reuşita Apollo 11, când o echipă de la Institutul Tehnologic din Massachusetts i-a fost permis accesul la Insitutul de Aviaţie din Moscova.

Citeşte şi: