Un adevăr rămâne greu de contestat pentru specia noastră, avem violenţa în sânge şi reuşim să o arătăm la o scară nemaiîntâlnită. Pornind de la pietre şi bâte, săbii şi ajungând la armele de foc, oamenii au reuşit mereu să rafineze instrumentele violenţei. De-a lungul timpului, au existat unii indivizi care au reuşit să transforme violenţa într-o formă de artă şi astfel să rămână în istorie. Dintre aceşti indivizi, Listverse a compilat o listă a celor mai faimoşi şi mai pricepuţi luptători cu sabia.
În această listă se răgăsesc spadasini europeni şi samurai japonezi. Explicaţia fiind că, pe de o parte, modul dominat în care înţeleg istoria este în jurul spaţiului geografic european, dar şi faptul că samuraii şi cultul sabiei este profund înrădăcinat în cultura japoneză.
Minamoto Yoshitsune este una dintre legendele luptei cu sabia ale culturii japoneze.Cărţile de istorie şi legendele amintesc de măestria tehnicilor sale de luptă cu katana, dar şi de talentul său de strateg militar.
Consemnările istorice arată că Minamoto Yoshitsune a trăit în secolulul XII, fiind unul dintre fiii lui Minamoto Yoshitomo, un conducător al unui puternic clan de samurai, care şi-a pierdut viaţa într-o luptă cu un clan rival: Taira.
După moartea tatălui său, Yoshitsune a crescut la o mănăstire unde a învăţat despre strategia militară şi despre lupta cu sabia din orice sursă posibilă. Într-un final se hotărăşte să părăsească mănăstirea pentru a călători, adesea implicându-se în dueluri pentru a învăţa cât mai multe stiluri de luptă.
În timp, Minamoto Yoshitsune a devenit unul dintre cei mai respectaţi generali ai Japoniei, ajutându-şi fratele, Minamoto Yorimoto, să fondeze primul shogunat (1192). În sistemul politic al Japoniei medievale, shogunul era adesea cea mai puternică persoană din arhipelag, împăratul având doar un rol simbolic.
Fiore Dei Liberi este autorul unuia dintre cele mai vechi tratate europene de scrimă, tehnicile descrise de el fiind chiar şi în prezent studiate de împătimiţii de lupte cu sabia.
Din păcate, informaţiile bibliografice despre el sunt foarte rare, majoritatea provenind din cartea scrisă chiar de el. Pornind de la aceasta, istoricii presupun că el a fost cel de al doilea fiu al unui nobil italian dintr-un orăşel numit Premariacco, trăind în jurul anilor 1350 – 1410.
Extras din manualul de scrimă al lui Fiore Dei Liberi / Credit foto: The Morgan Library & Museum Ms. M.383
Istoricii sunt de părere că manualul de scrimă pe care Fiore Dei Liberi l-a scris a însumat un sfert de secol de experienţă. De asemenea, surse istorice arată că el ar fi slujit drept instructor pentru multe familii regale europene.
Acest samurai a trăit în secolul XVI-lea în Japonia, în timpul shogunatului Tokugawa. Istorici îl creditează pe Kamiizumi Nobutsuna cu îmbunătăţirea stilului Kage-ryu, stilul „şcolii umbrei” şi dezvoltarea unui nou stil Shinkage-ryu, „noua şcoală a umbrei”.
Două aspecte trebuie evidenţiate în acest punct, primul face trimitere la reuşita de a crea un nou stil de luptă. În lumea samurailor, stăpânirea unui stil de luptă reprezenta un motiv de respect din partea celorlalţi samurai. Crearea unui stil nou de luptă adesea implica şi fondarea unei şcoli, unde tehnicile erau transmise de la creator spre moştenitorii stilului şi, adesea, creearea unei doctrine filozofice.
Cel de al doilea aspect imprtant are legătură cu „noua şcoală a umbrei” creată de Kamiizumi Nobutsuna. Stilul său reprezintă un moment de cotitură în lupta cu katana. Astfel, maeştrii dinainte se concentrau pe atac şi rapiditatea loviturilor, fiind ajutaţi de greutatea relativ mică, în comparaţie cu săbiile europene din aceeaşi perioadă. Totuşi, Shinkage-ryu propune o abordare mai defensivă până în punctul în care spadasinul putea aplica o lovitură unică prin care să termine lupta, fiind cunoscut ca „stilul loviturii unice”.
El este unul dintre cei mai cunoscuţi highlanderi scoţieni, fiind considerat un expert al scrimei şi autorul unei autobiografii: The Expert Sword-Man’s Companion.
„Cariera” lui Donald McBane a început atunci când a intrat în conflict cu un nobil în timpul Războiului de Nouă Ani. După aceasta, el a ajuns la concluzia că cea mai bună modalitate pentru el de a-şi continua viaţa este prin sabie, îmbunătăţindu-şi stilul de luptă.
A creat o şcoală de luptă în Irlanda. Istoricii au consemnat că el a luptat împotriva altor conducători de şcoli de luptă şi că ar fi luptat în peste 100 de dueluri.
Acest samurai a trăit în Era Sengoku, una dintre cele mai tumultoase perioade ale istorie medievale japoneze. În aceast context agitat, Tsukahara Bokuden a reuşit să intre în istorie ca unul dintre cei mai mari samurai.
Legendele şi consemnările istorice arată că el nu ar fi pierdut niciun duel în viaţa sa, reuşind să înfrângă de-a lungul vieţii adversari mult mai experimentaţi.
Talentul şi măiestria sa au fost recunoscute de contemporani, fiind angajat să antreneze diferite figuri politice importante, printre care şi Ashikaga Yoshiteru, un shogun al acestei perioade.
Filozofia de viaţă şi de luptă cu sabia a lui Tsukahara Bokuden, între cele două nu exista o diferenţă pentru acesta, au fost destul de controversate pentru contemporanii săi. El era de părere că luptele trebuie să aibă loc doar atunci când este neapărată nevoie.
Este un mastru spadasin care s-a născut în Germania secolului XIV, fiind creditat cu inventarea unui stil de fandare care a pus bazele, prin studenţii săi, şcolii germane de luptă cu sabia.
Joseph Bologne, cavaler de Saint-Georges, a fost unul dintre cei mai buni spadasini europeni ai secolului XIX. S-a născut pe insula Guadalupe, care la acel moment se afla sub dominion francez, fiind fiul ilegitim al unui stăpân de plantaţie şi al unei sclave africane.
Odată cu mutarea în Europa, în Franţa mai exact, a arătat talente în mai multe domenii precum: muzica sau scrima. În timp a ajuns să lupte de partea Republicii în timpul Revoluţiei Franceze, fiind comandantul unui regiment numit Legiunea Sfântului Gheorghe.
Din cauza originilor sale rasiale, Joseph Bologne s-a confruntat adesea cu discriminări şi cu ura unora dintre semenii săi, fiind ţinta a două tentative de asasinat.
Perioada Sengoku s-a dovedit a fi foarte prolifică pentru mari spadasini. Ito şi-a început „cariera” într-un mod spectaculos chiar şi pentru acea perioadă, la vârsta de doar 14 ani el, l-a provocat pe un maestru de kendo, arta sabiei, şi a câştigat. Impresionat de această realizare, un călugăr de pe insula pe care s-a născut i-a oferit, după cum spun legendele, o sabie legendară.
Ito Ittosai Kagehisa este creditat la rândul său cu crearea unui stil de luptă propiu. Acest stil, alături de stilul Shinkage-ryu, au devenit două dintre cele mai populare stiluri de luptă din perioada shogunatului Tokugawa.
Rodrigo Diaz de Vivar sau El Cid, cum l-au ţinut minte istoria şi legendele, s-a născut în Castilia, fiind considerat unul dintre cele mai importante figuri ale luptei spaniolilor în lupta împotriva stăpânirii maure a Peninsulei Iberice.
Controversele legate de el vin tocmai din statutul dat de legende, de mare erou şi eliberator. În realitate, susţin istoricii, Rodrigo era mercenar şi ar fi luptat pentru oricine l-ar fi plătit.
Sabia sa, La Tizona, se află acum în colecţia unui muzeu din Spania.
Cum am spus mai sus, epoca Sengoku nu duce lipsă de maeştri ai sabiei, printre aceştia se numără şi Sasaki Kojiro. Acesta a fost un maestru al stilului Chujo-ryu. Legenedele şi relatările despre el arată că el era un samurai atipic, folosind o nodachi (sau ōdachi), o versiune mai grea a faimoasei şi extrem de răspânditei katana. În ciuda greutăţii, relatările arată că Kojiro era extrem de eficient în mânuirea acesteia.
Din păcate, istoria nu a fost foarte blândă cu el şi în ciuda abilităţilor sale, adesea este adus aminte doar în discuţiile despre o altă legendă a sabiei din Japonia: Musashi Miyamto, în faţa căruia a pierdut un duel.
Totuşi, abilităţile sale nu se rezumau doar la sabie, istorici susţin că, la un moment dat, Sasaki Kojiro a fost capabil să înfrângă trei adversari doar cu un evantai de război.
Citeşte şi:
Cele mai faimoase săbii din lume