Marie Curie, fiziciana şi chimista care a scris istorie. Date biografice importante

Marie Curie a fost fiziciană, chimistă şi unul dintre primii oameni de ştiinţă care şi-a concentrat eforturile pe studierea radiaţiilor, ea fiind cea care a descoperit două noi elemente radioactive: poloniu şi radiumul. Dat fiind faptul că Marie Curie a fost şi continuă să fie o figură istorică importantă, este important să ştim detalii despre viaţa acesteia pentru a înţelege mai bine munca pe care aceasta a depus-o de-a lungul vieţii. Un astfel de efort a fost realizat de către reporterii de la Live Science.

Primii ani de viaţă

Marie Curie s-a născut în Varşovia, Polonia, în data de 7 noiembrie 1867, purta numele de Marya Salomee Sklodowska şi era cea mai mică dintre cei cinci fraţi. Ca fiică a unui cuplu de profesori, Wladislaw şi Bronislava, Marie a avut şansa de a primi aceeaşi educaţie precum fraţii ei.

Anul 1878 marchează o tragedie în viaţa micuţei Marie, mama acesteia murind. Barbara Goldsmith notează în cartea ei, Obsesive Genius (2015), că acest eveniment nefericit a pus-o pe micuţă pe calea unei vieţi în care s-a luptat mereu cu depresia.

La vârsta de 15 ani, Marie termină ciclul secundar de învăţământ, dar, din cauza faptului că Universitatea din Varşovia îi refuză cererea de admitere, ea, împreună cu sora ei, este forţată să părăsească Polonia pentru Paris. Acolo, lucrează pentru o perioadă ca guvernantă pentru a plăti studiile surorii ei, Bronya, care urma Medicina.

În 1891, se înscrie la Sorbona şi, în actele oficiale, foloseşte numele sub care avea să devină cunoscută: Marie. A beneficiat de o bursă Alexandrovitch, accordată studenţilor polonezi care studiau în străinătate. În anul 1894, Marie îşi obţine diplomele în fizică şi matematici speciale.

Pierre Curie

Pierre şi viitoarea sa  soţie, Marie Currie, s-au întâlnit atunci când au colaborat în cadrul unei cercetări legate de studierea proprietăţilor magnetice ale oţelului. Cei doi s-au căsătorit în anul 1985.

Pierre Curie a adus, la rândul său, contribuţii importante în domeniul ştiinţei, lui datorându-i-se descoperirea efectului piezoelectric, care se manifestă atunci când anumite structuri cristaline produc sarcini electrice în cazul în care sunt comprimate. De asemnenea, Pierre este cel care a proiectat câteva instrumente pentru măsurarea câmpurilor magnetice şi electrice.

Studierea radioctivităţii

Marie Curie a fost intrigată de către descoperirile fizicianului german Wilhelm Röntgen în ceea ce priveşte razele X, recum şi de descoperirile raportate de către fizicianul francez Henri Becquerel. Cel din urmă a descoperit că sărurile de uraniu emit o serie de raze, pe care le-a numit după sine. 

Conform cărţii scrise de către Goldsmith, Marie a măsurat intensitatea razelor emise de către uraniu cu ajutorul unor aparate proiectate chiar de soţul ei, Pierre. Ea a descoperit că intensitatea razelor emise de compuşii uraniului este constantă, indiferent de starea de agregare în care se aflau.

În martie 1889, Marie Curie şi-a prezentat descoperirile, ocazie cu care a inventat termenul de „radioactivitate”. Goldsmith explică în cartea sa că, aceasta este un moment fundamental pentru ştiinţă, Marie Curie postulând două princiipii importanate legate de elementele chimice. În primul rând, ea a explicat că radiocativitatea reprezintă o propietate a atomilor şi, în al doilea rând, că această propietate poate fi folosită pentru a identifica noi elemente chimice.

Premiul Nobel

În 1903, Marie Curie, Pierre Currie şi Henri Becquerel au fost declaraţi laureaţii premiului Nobel pentru munca depusă în înţelegerea fenomenului radiaţiei. Trebuie precizat că, iniţial, nominalizarea Mariei a fost respinsă de către comitetul Nobel, fiind nevoie de insistenţele lui Pierre pentru ca munca acesteia să fie recunoscută.

Anul 1903, mai marchează o reuşită în viaţa Mariei Currie, ea fiind prima femei care şi-a susţinut teza de doctorat în faţa unei comisii a Universităţii Sorbona.

O altă premieră în istoria Universităţii Sorbona, accordarea unei catedre Mariei Currie, este umbrită de tragedia care a fost cauza acesteia. Mai exact, Marie Curie a preluat postul de profesoară de fizică generală după ce soţul ei, Pierre, şi-a găsit sfârşitul în urma unui accident.

Ultimii ani

În această ultimă perioadă a vieţii, Marie Curie şi-a intensificat eforturile în studierea radiocativităţii, primind un laborator specializat în astfel de studii la Institutul Pasteur. Primul Război Mondial a determinat-o să îşi suspende cercetările şi să se implice în crearea şi distribuirea de aparate de raze X portabile pentru zonele de război.

După război s-a întors la studiile ei, dar expunerea continuă la radiaţii a început să îşi spună cuvântul, pentru ca în anul 1934 să moară ca urmare a unei anemii aplastice.

Citeşte şi: