Faima sa este construită pe misterul şi legendele care s-au ţesut în jurul scopurilor pentru care a fost construit. History Extra a realizat o listă cu 10 informaţii interesante despre această construcţie antică.
Arheologii au ajuns la concluzia că construcţia Stonehenge-ului a avut loc în etape. Astfel, în urmă cu 5.000 de ani, era doar o simplă structură terasată unde era îngropată cenuşa morţilor. Abia în jurul anului 2500 înaintea erei noastre au fost aduşi monoliţii de piatră care formează complexul pe care îl ştim.
După ce au anlizat structura minerală şi compoziţia chimică a pietrelor care formează Stonehenge, cercetătorii au concluzionat că în construcţia acestuia au fost folosite două tipuri de roci. Primul provine de la o carieră din Malborough Downs, aflat la 32 de kilometri depăratare, în timp ce tipul secund de piatră a fost extras din Preseli Hills, o carieră din Ţara Galilor, aflată la 225 kilometri.
Nu se ştie cu exactitate metoda folosită, istoricii înaintând mai multe variante, dar dintre toate variantele propuse cele mai probabile se numără folosirea transportului pe apa râurilor şi tragerea lor pe uscat, folosind buşteni sau animale, de la locul extragerii.
Experţii care lucrează pentru English Heritage, agenţia care se ocupă de patrimoniul cultural şi arheologic al Marii Britanii, explică faptul că sanctuarul avea, iniţial, două intrări. Una mare spre partea nordică şi una mai mică, spre partea sudică.
Cele 56 de găuri sunt cunoscute sub numele de „găurile lui Aubrey”, după cel are în anul 1666 le-a identificat. Scopul acestora rămâne însă neclar, experţii fiind de părere că acestea au conţinut pietre mai mici.
Sanctuarul de la Stonehenge a fost construit într-o perioadă în care viaţa materială şi spirituală a britanicilor preistorici se schimba dramatic. Venind dinspre Europa, britanicii au învăţat noi tehnici de olărit şi metalurgie. De asemenea, se observă o schimbare a riturilor funerare. Astfel, în mormintele celor decedaţi, rudele au început să pună obiecte pentru viaţa de apoi.
Un raport al English Heritage dezvăluie că în urma săpăturilor arheologice de la Stonehebge au fost descoperite mai puţine artfecte medievale în comparaţie cu cele din perioada romană, semn că Evul Mediu a marcat o utilizare mai sporadică a sanctuarului.
Diferite studii asupra modului în care monoliţii sanctuarului sunt aranjaţi sugerează că acesta putea fi folosit drept calendar. De fapt, folosind deviaţia magnetică şi poziţia Soarelui în anumite perioade ale anului, dr. Halley a reuşit în 1771 să estimeze vârsta complexului.
Studiile făcute asupra creaţiilor literare şi a documentelor din Evul Mediu arată că acesta a fost pomenit de surse diverse, chiar dacă sub nume diferite.
În anul 1880, Charles Darwin a concluzionat că fenomenul de afundare al monoliţilor este provocat de viermii de pâmânt.
La începutul secolului, sanctuarul se afla într-o stare jalnică şi doar după ce Cecil Chubb, proprietarul parcelei de pământ pe care se află Stonehenge, a donat suprafaţa, istoricii şi arheologii au putut să înceapă lucrările de conservare.
Citeşte şi: