Evoluţia umană este strâns legată de consumul cărnii, unii autori care tratează evoluţia speciei umane sunt de părere că evoluţia noastră a fost condiţionată de hrana consumată. Astfel, Yuval Noah Harari, în cartea sa „Sapiens: Scurtă Istorie a Omenirii”, argumentează că oamenii primitivi au dezvoltat unelte pentru a putea extrage resturile de carne şi măduva osoasă din leşurile prădătorilor mari.
Pornind de la aceste origini umile, măcelăria, aşa cum o cunoaştem azi, a parcurs un drum lung. History a compilat o listă în care a cuprins câteva momente importante în istoria acestui meştesug.
Conform unor descopriri din regiunea Afar, din Etiopia, realizate în anul 2010, cercetătorii au stabilit că oamenii foloseau unelte din piatră pentru a desprinde carnea animalelor de pe oase şi pentru a ajunge la măduva din oasele acestora. Conform unui studiu publicat în „Scientific American”, această descoperire sugerează că consumul de carne cu ajutorul uneltelor de piatră a început cu aproximativ 800.000 de ani mai devreme decât se preconiza până la publicarea articolului. Aceşti măcelari preistorici făceau parte din familia Australopithecus, din aceeaşi „familie” din care face parte şi Lucy.
O serie de fosile descoperite în zone precum Argentina sau Ohio, Statele Unite, sugerează că strămoşii noştri au vânat şi consumat pănă la extincţie leneşi şi alte specii de mamifere gigant.
Urmele identificate pe fosile sugerează că ţesuturile moi de pe acestea au fost îndepărtate cu ajutorul unor unelte de piatră.
Cetatea Eternă a fost locul de naştere şi perfecţionare a multor arte şi meşteşuguri, iar măcelăria nu face excepţie. În această perioadă, porţionarea şi pregătirea cărnii s-a rafinat şi standardizat. Tot această perioadă marchează apariţia şi răspândirea unor unelte precum stirul.
Evul Mediu a fost caracterizat la nivel economic de agricultură ca mod de producţie principal. Totuşi, în oraşele acelei perioade, producţia de bunuri şi servicii era coordonată şi reglementată cu ajutorul breselor profesionale.
Înregistrările istorice sugerează că anul 975 al erei noastre marchează începuturile ascoiaţiilor meşteşugăreşti ale măcelarilor. Odată cu trecerea timpului, meşterii măcelari au pus bazele unor ghilde profesionale. Dintre acestea, Venerabila Companie a Măcelarilor a reuşit datorită coordonării şi resurselor membrilor să joace un rol important în formularea politicilor publice din Londra medievală.
În această perioadă, în Anglia, apar breslele dedicate măcelarilor. Acestea aveau rolul nu doar de a reglementa şi controla activitatea membrilor, dar şi de a asigura monopolul acestora asupra acestei activităţi.
Practicarea unei meserii în afara breselei era imposibilă din punct de vedere legal. Trebuie precizat că, în gospodăriile propii, indivizii puteau practica măcelăria pentru consumul propiu, monopolul breslelor fiind impus pentru măcelărie ca activitate economică publică.
Coloniştii europeni ajunşi în Europa şi-au bazat la început avansul către vest pe vânătoarea faunei locale. Odată cu timpul, aceştia au început să aducă vite din Europa pe care să le înmulţească pentru carne odată ce au început să se stabilească aşezări.
Cele mai vechi ferme care au crescut vite pentru consum pe teritoriul Statelor Unite au apărut în New England. Totuşi, avansurile tehnologice şi poziţia geografică favorabilă, la intersecţia mai multor rute de transport, au transformat Chicago în liderul de necontestat al cărnii în prima parte a secolului XX din America.
Secolul XX a marcat, la nivel mondial, extinderea lanţurilor de magazine care fie au preluat măcelăriile locale sau au început să ofere bucăţi de carne ambalate în plastic care au făcut ca meştesugul acesta să fie depăşit.
Ultimii ani, însă, marchează o renaşterea a acestui meşteşug, cererea unor bucăţi de carne tăiate şi pregătite în mod special a creat o nevoie de noi măcelari bine pregătiţi care să satisfacă aceaste nevoi.
Citeşte şi:
Suntem ceea ce mâncăm: o schimbare în alimentaţie „ne-a făcut oameni” în cursul evoluţiei?
Preferi friptura ”în sânge”? Sucul roşiatic al fripturii nu este ceea ce se crede