Fascinanta regină Victoria a Marii Britanii. 9 evenimente importante din viaţa acesteia

Regina Victoria a Marii Britanii a devenit de-a lungul timpului un punct de reper important în istoria universală, cele şase decenii petrecute pe tronul britanic transformând-o dintr-un personaj obscur al familiei regale într-unul dintre cei mai longevivi monarhi. History Extra a compilat o listă de 9 evenimente şi puncte de cotitură care au marcat viaţa reginei.

Naşterea prinţesei Victoria nu a fost motiv de sărbătoare naţională

În data de 24 mai 1819, la Londra, se năştea prinţesa Victoria. Totuşi, această naştere nu s-a dovedit a fi motiv de sărbătoare naţională, micuţa Victoria fiind fiica celui de al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Fiind abia a cincea în linia de sucesiune, destinul părea să-i fi rezervat o căsătorie într-o casa regală europeană.

Situaţia monarhiei birtanice nu era tocmai optimă în acele momente, situaţie care a avut repercusiuni asupra micuţei Victoria. Astfel, unchiul acesteia, Prinţul Regent, din cauza frustrării faptului că nu a putut avea moştenitori, a limitat numărul persoanelor care au putut participa la botezul ei. De asemenea, tot el a fost cel care a forţat alegerea unui nume „ne-regal” pentru aceasta. Numele primit la botez, Alexandrina Victoria, fiind nobişnuit pentru casa rgală şi, în plus, de origine franceză. Din această cauză, atunci când tânăra Victoria a fost aproape de a urca pe tron i s-a sugerat să folosească un nume mai tradiţional.

Prinţesa devine Regina Victoria fără regenţă

În dimineaţa zilei de 20 iunie 1837 prinţesa Victoria, pe atunci, a fost trezită la 6 dimineaţa pentru a fi informată că unchiul ei, regele William IV-lea, a murit, revenindu-i ei astfel tronul Marii Britanii.

Victoria împlinise 18 ani, vârsta majoratului, cu doar o lună înainte ca succesiunea la tron să aibă loc. Din această cauză, Victoria a putut să domnescă de la început fără a fi nevoită să facă parte dintr-o regenţă alături de mama ei, ducesa de Kent. 

Ducesa de Kent şi consilierul aesteia, sir John Conroy, au avut un control extins asupra tinerei prinţese, de aceea, atunci când Victoria a preluat coroana, aceasta i-a oferit şansa de a se sustrage controlului acestora. Pimul lucru pe care l-a făcut în această direcţie a fost să îşi schimbe reşedinţa, de la Kensington, la palatul Buckingham.

În luna iunie, a aceluiaşi an, Victoria a fost încoronată la Catedrala Westminster. Victoria nota în jurnalul personal despre această zi: „Îmi voi aminti despre această zi ca fiind cea mai mândră din viaţa mea”.

L-a cerut pe Prinţul Albert de soţ

În data de 10 februarie 1840, regina Victoria şi prinţul Albert de Saxa-Coburg s-au căsătorit. Deşi căsătoria acestora a fost orchestrată de către regele Leopold I al Belgiei, care spera să obţină anumite avantaje politice de pe urma acesteia, istoricii susţin că mariajul acestora a fost bazat pe afecţiune reciprocă.

Nunta a fost, atipică pentru canoanele vremii şi chiar şi pentru zilele noastre. Astfel, din cauza faptului că tradiţiile regale dictau că nimeni nu poate cere în căsătorie un monarh, Victoria a fost cea care a l-a cerut în căsătorie pe Albert. De asemenea, Victoriei îi poate fi atribuită tradiţia conform căreia miresele poartă rochii albe în ziua nunţii.

Scandalul dormitorului regal

Cutumele sistemului britanic impuneau ca doamnele din anturajul regal să facă parte din familiile care aveau puterea politică în acel moment. Astfel, rezultatul alegerilor parlamentare determina şi componenţa suitei regale.

În momentul când Victoria a ajuns pe tron, primul ministru ale Regatului era Lordul Melbourne, aparţinând liberalilor (whig). Din cauza unor înfrângeri parlamentare, locul acestuia a fost luat de către Robert Peel, din facţiunea conservatoare. Această tranziţie a puterii trebuia să implice şi o schimbare a suitei regale, pe care Victoria a refuzat-o.

Această poziţie i-a atras Victoriei criticile opozanţilor care o acuzau că se bazează într-o măsură prea mare pe ajutorul lui Melbourne şi, de asemenea, critici că se află într-o poziţie de neconstituţionalitate. 

În cele din urmă, criza a fost aplanată de către prinţul Albert, care a convins o parte din doamnele reginei Victoria să îşi părăsească voluntar poziţiile.

Naşterea primului bebeluş regal

La puţin peste nouă luni de la nuntă, Victoria a născut primul bebeluş, o fetiţă. Dorinţa cuplului regal de a avea un moştenitor masculin a devenit realitate un an mai târziu, atunci când s-a născut Edward. De-a lungul vieţii, Victoria şi Albert au avut nouă copii, patru băieţi şi cinci fete.

Cercetările istorice sugerează că Victoria ura să fie însărcinată, fapt din care specialiştii au ajuns la concluzia că există posibilitatea ca ea să fi suferit de depresie post-natală.

Mulţi dintre copiii Victoriei s-au căsătorit cu membrii ai altor familii regale europene, ea primind astfel numele de „bunică a Europei”. Sursele istorice sugerează că ea a menţinut o relaţie apropiată cu copiii ei, în special cu Edward, care îi va şi urma la tron, sub numele de Edward al VII-lea.

Moartea lui Albert

Moartea prinţului consort Albert a venit ca un şoc pentru întreg regatul, dar pentru Victoria pierderea acestuia a fost cu adevărat o lovitură. Relaţia dintre cei doi fusese foarte apropiată, Albert slujindu-i reginei nu doar ca soţ, ci şi ca consilier şi prieten apropiat.

Relatările istorice arată că Albert i-a oferit suport emoţional de-a lungul mariajului, iar atunci când era însărcinată, el o ajuta cu responsabilităţile regale.

Din cauza durerii provocate de către pierderea lui Albert, Victoria s-a retras pentru o perioadă din viaţa publică, refuzând să apară la sesiunile care deschideau lucrările parlamentare sau la evenimentele regale.

Victoria, regina Marii Britanii şi împărăteasă a Indiei

În timpul domniei ei, Imperiul Britanic a avut parte de o extindere fără precedent. În primii 20 de ani de domnie, imperiul colonial mărindu-se de aproape 5 ori, ajungând să cuprindă aproximativ o pătrime din populaţia lumii.

În faţa unei astfel de întinderi teritoriale fără precedent, imaginea reginei Victoria a devenit centrală pentru a uni oamenii Imperiului. De aceea, în 1877, prim-ministrul Benjamin Disraeli o declară pe Victoria împărăteasă a Indiei. Această mişcare avea rolul de a cimenta relaţia dintre Coroana britanică şi subcontinetul indian, devenit „bijuteria coroanei”.

Jubileul de aur şi jubileul de diamant

Izolarea autoimpusă după moartea prinţului Albert au afectat reputaţia reginei Victoria. În aceste condiţii, cele două jubilee, din 1887 şi 1897, au avut un rol crucial în restaurarea prestigiului regal.

Ceremoniile dedicate acestor evenimente au inclus parade militare care să întărească sentimentele patriotice, în timp ce figura reginei a fost folosită pentru o multitudine de obiecte comemorative.

Sfârşitul domniei

Ajunsă la vârsta de 80 de ani, regina Victoria încă se mai ocupa de îndatoririle sale regale. Cei 60 de ani petrecuţi pe tronul britanic au început să îşi spună cuvântul şi să aibă un impact negativ asupra sănătăţii acesteia. După ce a fost diagnosticată cu „epuizare cerebrală”, Victoria moare, la vârsta de 81 de ani.

Perspectiva morţii reginei, îi face pe Edward, fiul acesteia, şi kaiser-ul Wilhem al II-lea, nepotul acesteia, să îşi pună diferenţele la o parte şi să îi fie alături pe patul de moarte.

Conform dorinţei acesteia, a fost înmormântată alături de prinţul Albert. Odată cu moartea acesteia, a luat sfârşit o epocă a Imperiului Britanic şi a lumii.

Citeşte şi: