Istoricii au aflat avantajul care i-a adus victoria lui Octavian la Actium
Bătălia de la Actium a fost purtată între cei doi urmaşi ai lui Iulius Caesar, Octavian şi Marc Antoniu. Cei doi erau ascociaţi în cadul celui de al doilea triumvirat cu Aemilius Lepidus, situaţie care ar fi trebuit să stingă conflictele dintre primii doi. După ce Octavian îl elimină pe Lepidus, el şi Antoniu ajung în conflict deschis. Pentru a evita opoziţia publicului roman, Octavian alege să declare război Cleopatrei. Din punct de vedere politic se dovedeşte a fi o mişcare inteligentă, permiţându-i lui Octavian să se ocupe de Cleopatra, aliată cu Antoniu, dar şi de Antoniu, adevăratul lui competitor la dominaţia politică, fără a mai declanşa, cel puţin în mod ochii publicului, un nou război civil.
Conflictul dintre Octavian şi Marc Antoniu a izbucnit odată cu moartea lui Caesar şi declararea primului drept moştenitor al numelui, averii şi poziţiilor pe care dictatorul le deţinuse. Pe lângă declararea unui nou triumvirat, cei doi au încercat să lichideze conflictul şi printr-un mariaj. Astfel, Antoniu a fost forţat să se căsătorească cu sora lui Octavian. Ruperea mariajului şi alierea lui Octavian cu Cleoptara, dublată de o legătură romantică între cei doi, fiind responsabile de redeschiderea conflictului dintre cei doi.
Confruntarea care a decis soarta conflictului a fost purtată la Actium. Istoricii specializaţi în bătălii navale au aflat de-a lungul cercetărilor efectuate, dar şi din sursele istorice contemporane, tacticile pe care flotele beligerante le-au folosit în această bătălie. Astfel, studiile arată că Octavian nu vroia să se ajungă la o bătălie pe uscat, în timp ce Marc Antoniu îşi concentra efortuile pe protejarea Cleopatrei şi a cuferelor cu aurul pentru finanţarea războiului.
Excavaţiile arheologice recente relevă un aspect interesant legat de avantajul pe care flota lui Octavian l-a avut în această bătălie, conform War History Online. Astfel din studierea monumetului închinat acestei victorii şi care conţinea numeroase trofee capturate în timpul luptei, arheologii au dedus că avantajul a fost reprezentat de mărime. Astfel, navele din flota lui Ocatvian erau mai mici decât cele ale lui Antonius, care ajungeau şi la 40 de metri lungime. Dimensiunile mai reduse crescând manevrabilitatea vaselor şi implicit oferind posibilitatea unei mai bune coordonări în luptă.
Citeşte şi: