Expoziţia ”Marie de Roumanie, reine et artiste”, deschisă în Franţa

Evenimentul este organizat de Muzeul Naţional de Istorie a României şi Centrul Monumentelor Naţionale din Franţa, în colaborare cu Muzeul Naţional Peleş. Expoziţia se deschide la 100 de ani de la vizita reginei Maria în locul istoric al încoronării regilor Franţei – Palais du Tau.

Expoziţia „Marie de Roumanie, reine et artiste” prezintă obiecte din colecţia de odinioară a reginei, precumꓽ bijuterii, monograme, creaţii artistice generate de laitmotivul său „Per Amore ad lucem”, regalia, toate purtând publicul într-o lume a simbolurilor suveranei.

 

Regina Maria s-a născut pe 29 octombrie 1875, la Eastwell Park în comitatul Kent din Marea Britanie, primind numele de Marie Alexandra Victoria. Era nepoata reginei Victoria, tatăl fiind ducele Alfred de Edinburgh, iar mama, ducesa Marie de Edinburgh, fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Principesa Maria de Edinburgh a copilărit la Eastwell Park, la castelul Windsor, apoi la Clarence House din Londra, petrecând anii formatori şi la Coburg în Germania şi în Malta. Copilăria la Curtea regală britanică i-a marcat personalitatea, fiind crescută şi educată în spirit victorian. Maria a participat la ceremoniale, a observat regulile care trebuiau respectate cu stricteţe de către copiii regali, a învăţat arta corespondenţei, precum şi a jurnalelor care trebuiau să consemneze principale evenimente şi persoane întâlnite.

 

Căsătoria Mariei cu Ferdinand, moştenitorul tronului României, născut prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen, o aduce într-o ţară a Balcanilor, fapt care a nemulţumit-o pe regina Victoria, dar şi pe tatăl ei, ducele de Edinburgh, care mai degrabă o vedeau căsătorită în Anglia cu prinţul George, devenit mai târziu regele George al V-lea. În noua patrie, România, principesa Maria avea să devină promotoarea Art Nouveau-lui, modelându-şi interioarele palatelor şi chiar realizând designuri în acest stil. În acelaşi timp a promovat stilul arhitectural neo-românesc ca şi arta etnografică, ea însăşi dând exemplu prin portul inedit al costumelor tradiţionale româneşti.

 

Maria a fost unul din cele mai fotografiate personaje regale, multitudinea cărţilor poştale, a fotografiilor, gravurilor, a materialelor publicitare au creat din ea un personaj legendar. Ea a devenit cunoscută în epocă drept principesa artist, regina scriitor, regina infirmieră, dar mai ales regina diplomat. Contribuţia sa a fost esenţială în susţinerea intrării României în Marele Război de partea Antantei. Apoi, vizita informală la Paris şi Londra din primăvara lui 1919, în perioada Conferinţei de Pace, a definit-o ca un „ambasador irezistibil” şi decisiv al României, având o serie de întrevederi cu lideri ai conferinţei. Cu 100 de ani în urmă, în aprilie 1919, regina Maria, înainte de pleca din Franţa, a ţinut să viziteze Catedrala din Reims, moment pe care-l considerase unul din cele mai emoţionante, relatând ziarului Excelsior: „În Reims, în faţa ruinelor Franţei distruse, care-mi aminteau de România devastată, cu o inimă plină de dureri asemănătoare, am contemplat ruinele sublime unde stătea catedrala mutilată, de neatins în frumuseţea sa, ca simbol al credinţei că nimic nu o poate distruge”.

 

Apoi turneele diplomatice din 1924 în fostele state aliate, alături de regele Ferdinand, sau vizita acesteia în SUA şi Canada din toamna lui 1926, au conturat personalitatea sa charismatică, bucurându-se de o mediatizare internaţională deosebită. Interviurile acordate presei de-a lungul timpului, conferinţele de presă pe care le organizase, o înfăţişau ca pe un talentat diplomat ad-hoc, ea reuşind să dea o nouă imagine României, punând-o pe hartă pentru mulţi dintre politicienii şi jurnaliştii vremii. În anii 1930 a călătorit, a scris, petrecându-şi cea mai mare parte a timpului la reşedinţele din Balcic, Bran sau la Cotroceni. Jurnalele sale consemnează detalii mai puţin ştiute din viaţa privată sau oficială, iar imaginea reginei s-a popularizat prin intermediul fotografiilor, cărţilor poştale, a materialelor publicitare care au făurit din ea un personaj legendar, dar şi un martor veridic al istoriei.

 

După o suferinţă prelungită, regina Maria moare pe 18 iulie 1938, la Castelul Pelişor din Sinaia. Presa internaţională avea să publice cu rapiditate ştirea morţii charismaticei regine, publicând în engleză, franceză, spaniolă, germană, vibrantul mesaj scris de regină, intitulat „Ţării Mele şi Poporului Meu”, ce reprezenta incontestabila realizare a identităţii sale naţionale.

 

Potrivit ultimei dorinţe înscrisă în testament, Maria dorise ca inima să-i fie scoasă din piept. Regina în scrisoarea testamentară îi lăsase ultime îndrumări fiului ei, Regele Carol al II-lea: „Vreau ca după moartea mea, inima să-mi fie scoasă din trup şi îngropată în capela Stella Maris. On revient toujours à ces premiers amours, aşa că m-am reîntors la mare, unde doresc ca inima mea să fie adusă… la Stella Maris. Am iubit locul pe care l-am creat, locul pe care l-am clădit”. Drumul inimii timp de 77 de ani a reprezentat o hartă a istoriei moderne a României, de la Bucureşti la Balcic, Bran, din nou la Bucureşti, iar din 3 noiembrie 2015, pentru că Balcicul nu mai este teritoriul naţional, s-a decis mutarea acesteia la Sinaia, în camera de aur a castelului Pelişor, acolo unde regina s-a stins din viaţă.

 

Comisarul expoziţiei din Reims este Diana Mandache, cercetător şi istoric la Muzeul Naţional de Istorie a României.