Când a început automatizarea avioanelor şi cum a afectat progresul tehnologic abilitatea piloţilor
Primul pilot care a zburat cu succes în 1903, Wilbur Wright, a făcut-o stând pe burtă, împingând şi trăgând de manete, în timp ce vântul trecea peste capul lui. De atunci, pilotarea avionului a devenit mai puţin fizică mulţumită automatizării şi funcţiilor de autopilot care fac multe lucruri în locul pilotului. Totuşi, la începutul erei zborului, au existat accidente serioase asociate cu acest progres tehnologic. Unele chiar foarte recente, precum cel din 2009, unde tehnologia de automatizare a dat greş la zborul 447 al Air France, iar piloţii nu au putut controla manual, scrie History.
Automatizarea anumitor funcţii a fost necesară pentru a face avioane mai mari şi mai performante. Normal, avionul lui Wright nu putea zbura la fel de repede precum avioanele cu reacţie şi în niciun caz nu putea transporta numărul de persoane pe care un avion de pasageri îl transportă acum.
La doar nouă ani după ce Wright a zburat la Kitty Hawk, Carolina de Nord, un om pe nume Lawrence Sperry a creat primul autopilot care a avut succes.
Invenţia lui Sperry s-a numit „pilotul automat giroscopic” sau „George”, aşa cum l-au poreclit mulţi piloţi. Inovaţia consta în echilibrarea automată a avionului în timpul zborului, fără să necesite efortul pilotului. Autopiloţii lui Sperry au devenit populari în anii ’20 şi ’30. Howard Hughes a instalat unul pe avionul cu care a zburat în jurul lumii, stabilind la vremea aceea un nou record (a făcut înconjurul lumii în 3 zile şi 19 ore). De asemenea, avioanele militare americane din Al Doilea Război Mondial aveau dispozitive similare.
Zborul comercial a luat amploare
După război, zborul aerian comercial a luat amploare, crescând cererea pentru automatizare. În anii ’50, avioanele comerciale aveau un echipaj de cinci oameni în carlingă: un inginer de zbor, un operator radio, un navigator şi doi piloţi. În deceniile care au urmat, automatizarea şi progresul tehnologic au dus la eliminarea primelor 3 posturi, permiţând companiilor aeriene să economisească mulţi bani.
În anii ’70, companiile aeriene au început să exploreze automatizarea folosind tehnologie digitală. La acea vreme, studiile au arătat că multe accidente aviatice sunt cauzate de eroarea umană şi nu de cea mecanică, astfel că automatizarea părea un mod de a face zborul aerian mai sigur.
Piloţii au devenit dependenţi de tehnologie
La sfârşitul anilor ’80, compania Airbus a introdus o tehnologie numită fly-by-wire care este „un sistem de control computerizat care poate interpreta ce vrea pilotul şi apoi sistemul poate executa comanda în siguranţă”, conform Slate. A fost folosit pentru prima dată pe un avion A320. În anii ’90, compania Boeing a introdus o tehnologie similară. Dar în secolul al XXI-lea, această tehnologie a intrat în atenţia investigatorilor după o serie de accidente în care automatizarea a fost un factor.
„Spus pe scurt, automatizarea a făcut din ce în ce mai improbabil ca piloţii obişnuiţi să se înfrunte cu o criză în zbor, dar şi din ce în ce mai improbabil să poată face faţă unei asemenea situaţii dacă apare una”, a scris pentru Vanity Fair William Langewiesche, jurnalist şi fost pilot.
De aceea, după accidentul din 2009, au existat cereri de reinstruire a piloţilor în zborul manual al unui avion, dar după un deceniu de la eveniment, încă există îngrijorări cu privire la pregătirea echipajelor în pilotarea manuală.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Armata americană reinventează catapulta şi stârneşte invidia inamicilor cu acest dispozitiv