De la infanteriştii elveţieni la nemuritorii perşi. Forţe militare temute din istorie
Thessalienii
Alături de calităţile de lider ale lui Alexandru cel Mare a existat o armată capabilă să îndeplinească ordinele, ducând la cucerirea unor teritorii vaste din Asia, scrie Listverse.
Thessalienii erau călăreţi legendari din Thessalia, teritoriu cucerit anterior de macedonieni, care au contribuit esenţial la înfrângerea perşilor. Se spunea că thessalienii erau aproape imposibil de înfrânt atunci când o unitate era în formaţia romboidă.
Argyraspides
Aceştia făceau parte tot din armata lui Alexandru cel Mare, fiind numiţi şi „cei cu scut de argint”. Au intrat în armata lui Alexandru abia pe la sfârşitul domniei acestuia şi reprezentau un fel de gardă persoanlă a acestuia.
Suliţa era arma principală a lor şi, de asemenea, erau veterani şi macedoneni la origine.
Armata carolină
În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, Suedia a fost un imperiu care s-a întins în nordul, centrul şi estul Europei, iar un motiv principal a fost reprezentat de armata carolină formată de regele Charles al XI-lea.
Erau antrenaţi special pentru a ataca, devenind una dintre cele mai temute armate de atunci. Probabil cea mai elocventă victorie a venit la Bătălia de la Narva, unde suedezii au înfrânt armata rusă care era de circa 4 ori mai numeroasă.
Totuşi, au fost victima unui truc vechi şi simplu: au avansat în Rusia în timpul iernii. Rusia a câştigat până la urmă războiul, ceea ce a dus la scăderea influenţei Suediei.
Almogavari
De mult, Catalonia era o forţă, mai exact în secolul al XIII-lea, iar alături de „vărul” său, Regatul Aragon a format una dintre cele mai puternice alianţe din Europa. Creditul pentru această reuşită poate fi dat în totalitate almogavarilor, soldaţi mercenari de munte din Catalonia.
Aceştia formau o forţă de elită cunoscută pentru atacurile nocturne. De asemenea, purtau armură foarte subţire sau chiar deloc, ceea ce le oferea mobilitate pe terenul accidentat. Aveau numeroşi duşmani puternici, inclusiv Imperiul Bizantin, turcii şi Genova.
Huscarlii nordici
Unul dintre momentele cruciale din istoria britanică este cel al apariţiei vikingilor. Odată cu ajungerea scandinavilor pe insula britanică, scandinavii şi-au adus propriile arme şi tactici de luptă şi, de asemenea, gărzi personale. Înainte de cucerirea normandă, huscarlii obişnuiau să fie gărzi de corp pentru varii regi nordici. Atunci când regele danez Cnut a cucerit Anglia, aceştia au început să apară în cronici ca fiind unii dintre cei mai de temut războinici din Europa.
Mulţi regi englezi care au urmat angajat huscarli pentru a fi gardă personală şi ca parte din forţa de elită. În timp, aceştia au început să aibă şi varii roluri administrative şi poziţii politice, alături de îndatoririle militare. În acest sens, semănau oarecum cu Cavalerii Templieri.
Nemuritorii
Filmul 300 nu face dreptate trupelor de elită ale perşilor. Nu numai că aceştia nu purtau măşti fioroase şi nu arătau monstruos, ci şi au reuşit să-i atace pe spartani din spate în timpul Bătăliei de la Termopile, iar în lunga lor istorie au câştigat majoritatea bătăliilor.
Reprezentau aşadar o forţă de elită de 10.000 de oameni care a fost formată în Imperiul Ahemenid, primul dintre imperiile persane. Purtau armură subţire, fiind astfel extrem de mobili.
Arbaletierii genovezi
O unitate care nu are recunoaşterea meritată este cea a arbaletierilor din Genova. Arbaleta era deja o armă temută, datorită uşurinţei de utilizare şi a capacităţii sale de a perfora cam orice tip de armură, dar abia soldaţii din Genova au folosit-o la capacitatea ei maximă. Aceştia formau o unitate de elită, deseori angajată ca mercenari de mai multe state medievale din Europa.
Poate cea mai importantă victorie a lor a fost atunci când au înfrânt forţele Sfântului Imperiu Roman. Împăratul a fost atât de furios pe ei încât a ordonat ca degetele fiecărui arbaletier genovez capturat să fie tăiate.
Reisläufer
Astăzi, Elveţia nu este cunoscută pentru război, ba dimpotrivă, rămânând neutră în timpul marilor conflagraţii mondiale. Lucrurile stăteau altfel la sfârşitul secolului al XV-lea, când au fost lăsaţi în pace de armatele habsburgice, întrucât imperiul nu putea cuceri micul stat din Alpi.
Acest lucru se datorează infanteriştilor care au popularizat lancea în rândul armatelor de la acea vreme. Apoi, mercenarii elveţieni numiţi şi Reisläufer au fost căutaţi de statele bogate ale Europei. Chiar şi azi, garda de corp de la Vatican este formată din descendenţii acestora.
Ordinul Ospitalierilor
Aceasta este una dintre cele mai importante unităţi care a participat la Cruciade. Au fost formaţi în secolul al XI-lea ca membri inofensivi ai unui spital menit să aibă grijă de bătrânii şi de bolnavii din Ierusalim, dar după Prima Cruciadă, Papa a decis că rolurile lor trebuie extinse. De atunci până în secolul al XVIII-lea, au participat în multe războaie, cu victorii împotriva otomanilor. De asemenea, erau şi adepţii războiului naval.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
De la luptătorii anti-drog la coşmaruri logistice. Armatele ciudate ale ţărilor minuscule din lume
Viespile negre: armata americană este dotată acum cu „insecte” – FOTO, VIDEO
Populaţia de lupi din Germania se reface datorită unui aliat surprinzător: armata