De ce un bărbat a fost îngropat cu faţa în jos după ce a fost omorât în Sicilia medievală
De asemenea, corpul a fost îngropat într-o poziţie care era neobişnuită. Dovezile sugerează că bărbatul a trăit în secolul al XI-lea şi avea 30-40 de ani la momentul morţii. Folosind scanări tomografice şi reconstituiri 3D, cercetătorii au determinat modul în care a murit şi de ce înmormântarea era atât de neobişnuită, scrie Live Science.
Conform analizelor, resturile prezintă şase tăieturi pe sternul individului, care erau indicii ale înjunghierii cu un cuţit sau pumnal. Pe partea dreaptă a sternului, cercetătorii au descoperit că o parte dintr-un os a fost înlăturată, cel mai probabil prin mişcarea de răsucire a armei.
Nu există alte urme de răni pe schelet care ar fi sugerat că omul a fost implicat în vreo luptă care ar fi dus la omorârea lui. Mai degrabă, este vorba de un atac foarte rapid şi eficient al cuiva care cunoştea foarte bine anatomia şi probabil nu era la prima ispravă de acest fel. Tăieturile au fost foarte curate şi este posibil ca victima să fi fost imobilizată, legată de mâini şi picioare. De asemenea, picioarele bărbatului apar împreunate în mormânt, ceea ce susţine această teorie.
În urma reconstituirilor, s-a găsit că omul a murit rapid, lama armei pătrunzându-i în inimă şi plămânul stâng.
Apoi este înmormântarea atipică „pentru că nu urmează nicio prescriere religioasă în aranjamentul corpului”, a precizat Roberto Micciche, autorul principal al studiului de la Universitatea Palermo din Italia.
„Individul nu era aliniat la ordinea socială a comunităţii”
În acel timp, cele trei mari religii monoteiste coexistau pe insulă: iudaismul, creştinismul şi islamul, fiecare având diferite tradiţii pentru îngroparea decedaţilor – evreii şi creştinii îi îngropau cu faţa în sus, în timp ce musulmanii îi îngropau pe o parte, pentru ca faţa să fie orientată spre sud-est, unde se află Mecca. Acesta era însă îngropat cu faţa în jos.
Astfel de înmormântări atipice pot fi rezultatul superstiţiilor sau un indiciu că persoana era în afara legii. Micciche crede că este vorba de ultima variantă. Dacă „în viaţa sa individul nu era aliniat la ordinea socială a comunităţii, înmormântarea ar reflecta lipsa de conformitate şi dincolo de viaţă”, a adăugat savantul. Astfel, cel mai probabil, omul era un exilat care a fost executat.
Mai mult, aceea era o perioadă de criză şi reorganizare socială, ceea ce a dus la o creştere a numărului de acte de violenţă. Acum, Micciche şi echipa sa analizează înregistrările medievale care ar fi compatibile cu urmele de pe schelet, pentru a cunoaşte cu certitudine tipul de armă cu care bărbatul a fost ucis.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Evacuarea mormântului lui Lenin: operaţiunea de salvare a celui mai faimos cadavru din lume