Motivul pentru care mulţi evrei danezi au supravieţuit Holocaustului. „Nu avem timp să continuăm rugăciunile”
Un şofer pe ambulanţă din Danemarca încercuia numele evreieşti dintr-o carte de telefon. De îndată ce a auzit că toţi evreii vor fi deportaţi de nazişti în următoarea zi, ştia că trebuie făcut ceva. Omul era unul dintre foarte mulţi danezi care au acţionat la sfârşitul lui septembrie 1943. Obiectivul era simplu: sărirea în ajutor a prietenilor şi vecinilor evrei. Astfel, aceştia reuşeau să iasă din Copenhaga şi din alte oraşe, îndreptându-se spre litoralul danez, în bărci de pescuit, scrie History.
Danemarca era aproape de a reuşit un lucru uimitor: salvarea unei mari părţi din populaţia iudaică. În câteva ore de la aflarea veştii că naziştii intenţionează să îi extermine, aproape toţi evreii danezi s-au ascuns. În câteva zile, mulţi dintre ei au scăpat din Danemarca în Suedia, ţară neutră.
În aprilie 1940, trupele germane au invadat Danemarca, fără să întâlnească multă rezistenţă. Decât să sufere o înfrângere inevitabilă, guvernul danez a negociat evitarea ocupării. Naziştii au fost de acord, şi au respectat neutralitatea ţării. Totuşi, până în 1943, tensiunile dintre cele două au atins un punct maxim. Muncitorii danezi au început sabotajele, formându-se organizaţii de rezistenţă. Ca răspuns, naziştii u spus guvernului danez să dea legi mai aspre, să interzică adunările publice şi să condamne sabotorii la moarte. Danemarca a refuzat, astfel că naziştii au dizolvat guvernul şi au implementat legea marţială.
„Un zid viu ridicat de oamenii danezi”
În scurt timp, naziştii şi-au făcut simţită prezenţa în Danemarca, iar printre primele obiective a fost capturarea populaţiei evreieşti. Holocaustul era deja în plină desfăşurare în Europa ocupată, iar fără protecţia guvernului danez, care a făcut ce a putut în a apăra evreii de nazişti, populaţia era în pericol.
Apoi, la sfârşitul lui septembrie, naziştii au fost informaţi de la Berlin că era timpul să cureţe Danemarca de evrei. Aşa cum era tipic, naziştii urmau să dea raiduri în oraşe într-o zi care coincidea cu o sărbătoare iudaică, în acest caz Roş Haşana, Anul Nou la evrei. Marcus Melchior, un rabin, a primit vestea, întrerupând serviciile religioase. „Nu avem timp să continuăm rugăciunile. Avem veşti că vineri noaptea, noaptea dintre 1 şi 2 octombrie, Gestapo va veni şi va aresta toţi evreii danezi”, a spus atunci rabinul.
Sute de danezi i-au ajutat pe evrei să se ascundă. A fost, aşa cum a precizat istoricul Leni Yahil, „un zid viu ridicat de oamenii danezi în cursul unei singure nopţi”.
Danezii nu aveau un plan preexistent de a ajuta evreii, dar vecina Suedia putea oferi un adăpost celor care urmau să fie deportaţi. Neutră şi încă neocupată de nazişti, ţara era un aliat important şi era, de asemenea foarte aproape, la doar 5 kilometri de coasta daneză. Dacă puteau trece apa, evreii puteau aplica pentru statutul de refugiat.
Transportul pe apă nu era o mare problemă, întrucât scandinavii erau cunoscuţi ca marinari iscusiţi încă din era vikingă, dar pescarii se temeau că vor fi pedepsiţi de nazişti dacă erau prinşi. Grupurile de rezistenţă au negociat cu aceştia preţul trecerii, care era până la o treime din salariul anual al unui muncitor.
„Printre pescari erau unii care au exploatat situaţia, dar au fost şi alţii care au acţionat fără să ia în considerare câştigul personal”, scrie istoricul Bo Lidergaard.
Chiar şi drumul scurt a fost un iad. Evreii se înghesuiau în micile bărci, câte 10-15 o dată. Au dat copiilor pastile de dormit şi sedative pentru a nu plânge şi s-au chinuit să menţină controlul în timpul trecerii care a durat circa o oră.
Salvările nu au fost întotdeauna încununate cu succes. În Gilleleje, un mic oraş pescar, sute de refugiaţi au fost îngrijiţi de localnici. Dar când a ajuns Gestapo, un colaborator a trădat grupul de evrei care se ascundea în podul bisericii. Ca rezultat, 80 de evrei au fost arestaţi. Alţii nu au primit veste despre deportări sau erau prea bătrâni pentru a căuta ajutor. Circa 500 de evrei danezi au fost deportaţi în ghetoul Theresienstadt.
Chiar şi aşa, a fost cea mai de succes acţiune în timpul Holocaustului. Circa 7.200 de evrei danezi au fost transportaţi în Suedia, iar dintre cei 500 care au fost deportaţi în ghetoul Theresienstadt, doar 51 nu au supravieţuit Holocaustului.
Salvarea acestora pare miraculoasă, dar şi alţi factori au dus la succes. Werner Best, germanul care a fost pus la conducerea Danemarcei, se pare că a dat indicii despre acţiunea premergătoare, sabotând subtil încercările naziştilor de a opri populaţia daneză. De asemenea, Danemarca era una dintre puţinele locuri în Europa care a integrat cu succes populaţia iudaică. Deşi a existat anti-semitism în Danemarca înainte şi după Holocaust, războiul naziştilor împotriva evreilor era văzut în mare parte ca război împotriva întregii ţări.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Arienii propagandei naziste erau de fapt evrei
De ce evreii s-au hotărât să cumpere obiectele lui Hitler?
Mărturiile unui evreu de la Auschwitz: ”Vreau să trăiesc, să răzbun moartea alor mei”