Cum americanii au dat din întâmplare peste un grup de prizonieri evrei într-un tren al morţii, în 1945 – GALERIE FOTO
Unii dintre ei erau extrem de slabi arătând, desigur, ca nişte prizonieri de război. La vederea americanilor au început să se bucure, iar tanchiştii au aflat în curând de ce. Motivul se afla pe şinele de tren, scrie Rare Historical Photos.
Aceştia mergeau cu vagoane vechi de lemn, iar în tabără se găseau în total circa 2.500 de prizonieri. Aşa cum a reieşit de la relatările puţinilor oameni care ştiau engleza, aceştia erau evrei care fuseseră scoşi din lagărul Bergen-Belsen. Bărbaţii, femeile şi copiii au fost încărcaţi în câteva vagoane disponibile.
Pe măsură ce războiul se afla pe terminate, naziştii încercau să evacueze lagărele de concentrare înainte de ajungerea trupelor Aliaţilor. Trei trenuri au plecat din Bergen-Belsen pe 10 aprilie 1945, cu scopul de a se deplasa spre est, unde au fost informaţi să se oprească datorită avansării Armatei Roşii. Trenul a schimbat apoi direcţia şi a mers spre Farsleben, unde li s-a spus că se îndreptau spre armata americană.
În consecinţă, trenul s-a oprit la Farsleben şi aştepta ordine. Mecanicii au primit ordinele să conducă trenul spre podul avariat de pe râul Elba, să arunce în aer trenul sau pur şi simplu să-i dea drumul în râu, omorând toţi ocupanţii vagoanelor. Mecanicii nu doreau acest lucru, pentru că ar fi însemnat şi moartea lor. În această situaţie au fost găsiţi de unitatea care făcea parte din Batalionul 743 Blindate.
Mulţi dintre aceşti evrei proveneau din Polonia, Rusia şi alte ţări estice, iar distrugerea totală a caselor sale, pierderea membrilor familiei şi ideea că ar veni sub jurisdicţia sovieticilor îi făcea să se teamă pentru viitorul lor. Mulţi au ales să rămână în Germania sau să fie repatriaţi în alte ţări vestice. Alţii au fost repatriaţi în Israel, în ţările din America de Sud, Anglia, Canada şi Statele Unite.
Mulţi prizonieri erau împuşcaţi pe drum (asta dacă supravieţuiau drumului)
Aproape de sfârşitul războiului, forţa militară a Germaniei se prăbuşea, iar trupele inamice se apropiau de lagărele de concentrare. Germanii au început să ducă prizonierii din lagărele aflate aproape de front spre zonele din interior.
În unele cazuri, prizonierii au fost forţaţi să meargă pe jos distanţe foarte lungi, în frig, cu puţină mâncare, apă sau odihnă. Cei care nu puteau ţine pasul erau împuşcaţi. Cele mai mari „marşuri ale morţii” au avut loc în iarna anului 1944-1945, când armata sovietică a început eliberarea Poloniei de trupele germane. La nouă zile înaintea ajungerii la lagărul de concentrare de la Auschwitz, germanii au scos zeci de mii de prizonieri într-un marş forţat spre Wodzislaw, un oraş aflat la circa 50 de kilometri distanţă, unde au fost puşi în trenuri spre alte lagăre. Circa 1 din 4 au murit pe drum.
Naziştii obişnuiau să omoare grupuri mari de prizonieri înainte, în timpul şi după marşuri. În timpul unui marş, 7.000 de prizonieri evrei au fost luaţi din lagărele din regiunea Danzig mărginită la nord de Marea Baltică. În a zecea zi de mers, 700 dintre aceştia au fost omorâţi. Cei încă în viaţă, care au ajuns la malul mării, au fost duşi în apă şi împuşcaţi.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: