În 1590, locuitorii Parisului asediat au recurs la metoda drastice şi morbide din cauza foametei. Acţiunea a fost catalogată „josnică şi macabră”
Parisul a îndurat numeroase asedii în lunga sa istorie. Vikingii au asediat oraşul în anul 845. În 1429, au fost Charles al VII-lea şi Ioana d’Arc, în 1870 au fost prusacii. În aceste timpuri de austeritate, parizienii au mâncat aproape orice care putea fi comestibil, de la cai, la şobolani şi animale din grădina zoologică. În timpul unui anumit asediu, au mâncat chiar această pâine făcută din oasele umane, scrie Atlas Obscura.
Drumul către această „reţetă” a fost deschis în 1589, după moartea Regelui Henric al III-lea. Vărul său, Henric al IV-lea de Navarre, era moştenitorul tronului. Dar în ciuda faptului că a fost botezat catolic, acesta a fost crescut ca protestant. În acea perioadă, Franţa era în plin război religios, o perioadă lungă de conflict între protestanţi şi catolici care a durat 36 de ani şi a curmat vieţile a 3 milioane de oameni. De aceea, moştenirea nu era un lucru simplu. A fost nevoie de un război civil care a durat 4 ani împotriva Ligii Catolice pentru ca Henric al IV-lea să ajungă la tron.
După victoria împotriva Ligii în Bătălia de la Ivry, Henric a avansat spre Paris. Ţăranii şi-au părăsit locuinţele şi au căutat refugiu în oraş, dar au ajuns să regrete această decizie, pentru că Henric a tăiat proviziile de hrană ale Parisului. De asemenea, Henric a ars toate morile, făcând imposibilă producerea pâinii.
În mai 1590, în Paris se instalase deja foametea. Localnicii au mâncat măgarii şi caii, urmate de câini şi pisici. Apoi, au recurs la o acţiune şi mai extremă. Cei săraci au început să dezgroape mormintele, pulverizând oasele. „Făina” rezultată era apoi folosită pentru a face pâine.
Henrico Davilia, un istoric italian şi un martor al evenimentului, a descris acţiunea ca fiind „josnică şi macabră” şi „o hrană abominabilă atât de contagioasă încât substanţa care venea de la morţi creştea numărul lor”.
Desigur, valoarea nutriţională era extrem de scăzută. Aşa cum a scris Gabriel Venel în Précis de matière médicale, „ideea de a face făină din oasele umane […] nu putea veni decât de la o minte ignorantă copleşită de foame şi disperare. Nu conţin elemente hrănitoare”.
Se zice că foametea generală şi cele 40.000 – 50.000 de decese au fost factorul decisiv care l-au determinat pe Regele Henric al IV-lea să vadă eroarea din tactica acestuia. De aceea, a permis aprovizionarea cu mâncare a oraşului. La scurt timp, a încheiat asediul şi, mai mult, s-a convertit la catolicism.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: