După 70 de ani, Norvegia îşi cere scuze. Norvegiencele ce au avut relaţii cu naziştii au fost tunse cu forţa, târâte în stradă şi alungate din ţară

Germania a invadat Norvegia în aprilie 1940 şi soldaţii germani au fost încurajaţi să facă copii cu femeile norvegiene, chiar de către liderul SS Heinrich Himmler, care a considerat Norvegia adevăratul său „Lebensborn” („Fântâna Vieţii), un adevărat program de sporire a natalităţii, scrie euronews.com.

50.000 de femei norvegiene au avut relaţii sexuale cu soldaţii germani, născând între 10.000-12.000 de copii, în programul Lebensborn, potrivit Gândul.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

După eliberarea Norvegiei, în 1945, acestea au fost numite „femeile germane” sau „târfele germane”, având parte de o demonizare masivă: acuzate că şi-au trădat ţara, acestea au fost private de drepturile civile, arestate, închise fără proces, expulzate din ţară.

„Fetele tinere şi femeile norvegiene care au avut relaţii cu soldaţii nazişti sau au fost suspectate de aşa ceva au ajuns victimele unui tratament inuman”, a declarat marţi Solberg, la un eveniment ce a aniversat 70 de ani de la semnarea Declaraţiei pentru Drepturile Omului a ONU.

„Concluzia noastră este că autorităţile norvegiene au încălcat principiul fundamental potrivit căruia niciun cetăţean nu poate fi pedepsit fără proces sau condamnat fără litera legii. Azi, în numele guvernului, vreau să vă transmit scuzele mele”, a adăugat premierul norvegian Erna Solberg.

Norvegia a refuzat în mare parte să-şi asume responsabilitatea pentru tratamentul inuman aplicat acestor femei.

Guri Hjeltnes, şeful Centrului pentru Studii despre Holocaust şi Minorităţi din Norvegia, a spus că scuzele reprezintă un pas înainte.

În anul 2001, circa 150 de copii norvegieni „nazişti” au dat statul în judecată pentru discriminare, căutând compensaţii. Apelul lor a fost respins în 2007 de către Curtea Europeană de Justiţie, care a considerat că acest caz poate fi respins, deoarece a trecut prea mult timp de la producerea evenimentelor.

În timp ce majoritatea norvegienilor se bucura de eliberare, în primăvara lui 1945, cel puţin 5.000 de femei norvegiene erau închise în 20 de lagăre din Norvegia, până la şase luni. Cel mai mare lagăr era situat pe insula  Hovedøya.

Femeile erau numite „femeile germane” sau „târfele germane”, deoarece au avut relaţii sexuale cu soldaţii germani sau au lucrat pentru nazişti în timpul războiului, fiind menajere sau croitorese. Desigur, nu poate fi negat faptul că unele dintre acestea au colaborat cu germanii în zona de spionaj şi le-au divulgat informaţii, fapte ce se încadrează, într-adevăr, în spectrul trădării de ţară, mai ales pe timp de război.

Acestea erau pedepsite de opinia publică prin tăierea părului, smulgerea hainelor, concedierea de la muncă, excluderea din societate, dar şi de autorităţile norvegiene.

Adolf Hals, adjunctul comandantului de la  Hovedøya, a oferit următoarea descriere pentru lagărul respectiv, într-un interviu oferit 40 de ani mai târziu: „Nu, nu am considerat niciodată că este o închisoare. Era o măsură medicală, pentru femeile care ar fi avut boli venerice, erau ţinute trei luni acolo… Dar desigur… dacă privim înapoi, există oameni care au făcut asemănarea între Hovedøya şi un lagăr nazist”.

Continuarea pe Gândul.