În ziua începerii lucrărilor la hidrocentrala Porţile de Fier, construită la 15 kilometri în amonte de oraşul Drobeta Turnu-Severin, au participat Gheorghe Gheorghiu-Dej, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare România, împreună cu Iosip Broz Tito, preşedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Cei doi semnaseră, la Belgrad, în 30 noiembrie 1963, Acordul pentru construirea sistemului de la Porţile de Fier, care a intrat în vigoare la 16 iulie 1964.
Înainte de începerea construcţiei, la 1 ianuarie 1964, a fost înfiinţată Întreprinderea Centrala Hidroelectrica (ICH) Porţile de Fier, având ca obiect de activitate supravegherea lucrărilor de investiţii pentru realizarea Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie (SHEN) Porţile de Fier.
Barajul a fost gata în 1971, iar hidrocentala a fost inaugurată la 16 mai 1972, în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu, aceasta funcţionând cu toate cele şase hidroagregate. Construcţia hidrocentralei de la Porţile de Fier I, cea mai mare de pe Dunăre, a însemnat, însă, strămutarea a circa 15.000 de oameni, dar şi a morţilor din cimitire, din 11 sate care au fost înghiţite de lacul de acumulare creat. Printre zonele înghiţite de apă s-a aflat şi celebra insulă Ada Kaleh, o enclavă turcească care avea o moschee şi o mie de alei întortocheate, dar era şi un rai al contrabandei.
Pentru ridicarea construcţiilor de la Hidrocentrala Porţile de Fier 1 au muncit circa 12.000 de oameni aduşi din întreaga ţară. Pentru construcţia barajului a fost folosită tehnologia batardoului celular în condiţii de curenţi şi adâncimi mari.
În februarie 1977, Romania şi Iugoslavia au semnat la Bucureşti un acord pentru realizarea Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier II, iar a doua hidrocentrală avea să fie inaugurată în 1986.
Anual, sistemul de la Porţile de Fier I produce 5.241.000 MWh, adică 10% din producţia la nivel naţional.